O zi de 21
Continui si azi cu episodul II dedicat anului 1989, doar ca de aceasta data ma voi referi fix la ziua de 21 decembrie 1989. Cum am trait-o eu. Dimineata la 4 tata mi-a dat desteptarea, nu sa mergem la rand la unt, lapte sau samantana cum se intampla de obicei, ci sa mergem la gara. Matusa-mea ne-a crescut un purcelas toata vara, si ne astepta cu bratele deschise sa-l sacrificam. Bagajele erau facute de cu seara: cateva kg de zahar, ulei, 2 pachete de cafea, 2 litri de tuica si 10 pachete de Carpati de Timisoara pentru unchiu. Am ajuns la gara, ne-am luat biletele, totul era calm.
Drumul pana la Santau dura aproximativ 5 ore, cam pana pe la 9:30 dimineata. Inghetasem de frig pe tren. Cu toate ca era o vreme destul de calda pentru acea perioada, diminetile erau foarte friguroase. Geamurile vagonului erau mate, pline de flori de gheata … iar eu eram foarte suparat ca nu vedeam nimic afara. Imi placea si atunci sa calatoresc cu trenul, ieseam cu tata pe coridor de fiecare data cand tragea o tigara.
Ajusesem in Santau. Ma asteptau verisorii la gara. Era o bucurie sa-i revad, nu-i mai vazusem din vara si nici la telefon nu prea vorbisem. Tot drumul de la gara pana acasa am povestit despre fotbal, Steaua si FC Baia Mare. In poarta ne astepta matusa:
- Bata-l D-zo` sa-l bata de gheozos (tren), da greu mai veniti ! Haidati odata ca ne apuca Craciunu` si-avem 2 porci de taiat azi! … m-a luat in brate, m-a muscat de obraji, lucru care-l detestam cel mai mult, iar apoi a racnit catre taica-meu:
- Shogoreee (cumnate), ce-i dai de mancare lu’ nepotu’, de-o crescut atata?
… in 30 de minute ne-am organizat, am luat tinuta de casa … si l-am scos pe Ghitzuca din cotetz. Guitzeli, rasete din partea noastra … porcu a scapat, fugi dupa el, tambalau mare … Intr-un final unchiu-meu l-a sacrificat …. eu cu verisorii am adus paiele pentru parjolire, si eram cu ochii numai pe urechile si coada porcului; cum le impartim. Primele delicatese 
In jur de 12 porcul era gata curatat, iar carnea dusa in casa. In bucatarie televizorul era deschis pe unguri. Si matusa-mea, si unchiu-meu si taica-meu, toti stiau ungureste, i-am observat la un moment dat ca erau mai atenti la televizor decat la prepararea bucatelor si transatul porcului.
- Nu mai scapam si noi de nenorocitu’ asta, araza-l-ar focu’ - sparge matusa-mea linistea din casa.
- Taci si curata mai departe - o linisti unchiu-meu.
L-am intrebat pe tata ce se intampla, de tot vorbesc ungurii de noi? Matusa-mea cu un simt al umorului foarte bine dezvoltat mi-a taiat-o repede:
- Ne ataca ungurii. Da tie nu ti-or face nimika, ca esti de-al lor. Sa dai alarma in sat: Alarma romanashi, ungurii’s la drout! (drout - gard, dar in acest context inseamna granita). Am zambit ironic, ma simtisem jignit, si-am iesit afara din bucatarie sa ma joc cu cainele.
M-a cheama tata la masa, era gata pranzul. Televizorul era pus pe TVR de aceasta data, ne uitam la manifestatie in timp ce mancam. Matusa, sloboda rau la gura si-a continuat seria de ponegreli la adresa lui Ceasca. Treburile au reintrat in normal, lumea isi vedea de pregatirea caltabosilor, a carnatilor, noi copiii de joaca. Spre seara, ne-am pregatit de cina. Hire sau Hirado (Stiri) la unguri.
unchiu: - Ce frantz se intampla in Bucuresti?
(ungurii anuntasera ca manifestatia populara a lui Ceausescu a fost intrerupta de oamenii aflati in piata)
matusa: - Shogoree, catre taica-meu, pazeste-te (in sensul de grabeste-te) cu impachetatu’ pentru maine. O bolonzit (a innebunit) lumea si la noi.
tata: - Frantzu sa-l manance, ca nu mai scapam noi de asta. Ne ingroapa asta pe toti.
matusa: - Te shuket vodi ! (in ungureste, sa nu intelegem noi copiii - Esti surd?)
…. am fost trimisi la culcare … “Batranii” au ramas in bucatarie … la pomana porcului.
In mintea mea stiam ca se intampla ceva. Nu imi imaginam ca Ceausescu va pica, ma gandeam mai mult ca vor ungurii sa ne invadeze, fiind tot timpul sicanat cu acest lucru. Am adormit … cu gandul la mama care ramasese in Baia Mare …
Oare ce face?