OVIDIUX.COM

Imi place sa fiu lenes, ma simt atras de lene in sine. Nu stiu daca ar trebui sa ma mandresc cu faptul ca-mi place lenea, dar asta simt si asta va spun. Pradoxal, cu toate ca sunt un tip foarte comod, de mai bine de trei saptamani ma plimb zilnic, as zice ca fac miscare, dar pe de alta parte imi place la nebunie sa dorm, sa dorm mult, iar daca cumva ma trezesc mai devreme decat planuisem ador sa mai zac in pat vreo 2-3 ore. Sa nu fac nimic. Sa ignor problemele, sa ma prefac ca ele nu exista. Daca lenea in sine nu aduce decat satisfactie, starea de lene prelungita se confund? cu o stare nobila, nobila in sensul ca nu presupune munca si nici efort. Cand ti-e lene sa faci ceva nu esti nevoit sa te trezesti cu noapte-n cap, nu te simti presat de nimic, pur si simplu tu faci regulile. Astazi a fost un chin sa ma trezesc dimineata, imi pusesem telefonul sa sune pe la 10 … l-am auzit? … din parti, iar pe la 11:15 trezit ca dintr-un cosmar cand am vazut cat e ceasul, iar la ora aia eu trebuia sa fiu deja in drum spre munca mi-am permis sa mai dorm inca 5 minute. Iubesc momentele alea, mi se par cele mai relaxante. Sa te trezesti la o ora stabilita si sa mai zici: mai dorm inca 5 minute …. bine, la mine asta se intampla zilnic, si se intampla de cand eram clasa IV-a. Ma trezea mama dimineata sa ma duc la scoala incepanad cu 6:30, in contextul in care eu stateam la 10 minute de mers ardelenesc. Stia mama, “mai lasa-ma 5 minute, inca 5 minute si ma trezesc, gata ultimele 5 minute … .” Avea nervi puternici mama pentru mine. Lasand la o parte “lenea” care ma caracterizeaza ii admir pe cei care se agita in jurul meu, caci mie mi-e cam lene sa fac ceva.

PS: N-am gasit o poza mai sugestiva pentru a-mi ilustra postul. Poza a fost facuta in Sinaia de un bolovan pe o terasa draguta, asteptandu-mi inghetata. Atipisem.