Omagiu celor ce muncesc.
M-a apucat nostalgia. Era o zi de luni, 1 mai 1989, ultimul Întâi de Mai comunist.
M-a trezit mama devreme. La radio se auzea “Internationala”. Pentru Europa Libera era prea devreme. Participasem la ceva mizerii de asa zise evenimente dedicate Zilei Internationale a celor ce muncesc. De abia asteptam sa ajung acasa sa ma uit la televizor. Imi placea serialul “Racheta alba”. Imi placeau institutiile publice impodobite cu tricolorul romanesc.
N-aveam rate. Nu ma interesa cursul leu/dolar, nu ma pasiona pretul benzinei. Eu vroiam acasa, sa ma uit la televizor. Eram bucuros ca n-aveam ore.
Râde iara primavara
Peste câmpuri, peste plai,
Veselia umple tara
C-a venit Întâi De Mai!
Muncitorii au pornit
Si-ntr-un gând s-au înfratit!
Astazi ei sarbatoresc
Unu Mai muncitoresc!”
Înfratiti azi cu taranii,
Muncitorii-n joc si cânt,
Praznui-vor în toti anii
Libertatea pe pamânt.
Peste mari si peste tari,
Se aduna pe carari,
Lumea toata în alai
Pentru al nostru Întâi de Mai.”
Cantecul il gasiti aici.
Din pacate nu am gasit programul TVR-ului din ziua de luni, 1 mai 1989, dar era asemanator cu cel de duminica 30 aprilie 1989.
… si pentru ca am facut un research mai amanuntit, l-am gasit si pe cel de 1 mai, dar cu cativa ani mai devreme: 1 mai 1982
Spor la munca tovarasi!
Pozele sunt preluate de aici.
May 2nd, 2009 at 12:11 pm
Of, era nasol. De 1 mai mergeam cu clasa, cu corul si cantam “colindele raposatului”. Mama plangea in sala, emotionata de glasul meu ( care oricum nu se auzea – eram cel mai mic din clasa si cantam stand pe un scaun, intre ceilalti coristi heheh), iar dupa spectacol mergeam si mancam cate o prajitura la Cofetarie…
Era nasol ca pana incepea spectacolul, tot corul era smotocit de cat alergam printre scaune si ne bateam