OVIDIUX.COM

Simfonia claxoanelor

Mi-am adus aminte de inca o chestie vis a vis de drumul de ieri spre aeroport. Eu nu prea sunt o persoana matinala, n-ajung prea des sa ma trezesc la 6 dimineata sa ies pe strazi. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca la ora aia se circula mai decent, mai liber – ma rog, m-am inselat amarnic. Inafara de corporatista cu machiajul distrus am mai observat ceva in lungul meu drum spre aeroport.

Au fost cateva dopuri in trafic – la Obor – Lizeanu, zona celebra de altfel pentru ambuteiaje, la podul de la Baneasa pe o portiune lunga pana treci de aeroport, iar la intoarcere oarecum in aceeasi zona, de langa Ikea pana la aeroportul Baneasa. Se claxona, se claxona in disperare. In dreapta mea, pe banda din mijloc, era un gelat creol, piercing in toate zonele fetei, saracul isi uitase palma lipita de claxonul masinii. Nu se intampla nimic, coloana statea pe loc. El claxona. In spatele lui, ca asa e  in spiritul de turma, altii i-au urmat exemplul. Claxonau. Era o simfonie a claxoanelor de felul. Cred ca pana si Mozart sau Bach ar fi fost invidiosi. Ce sa mai zic de Sergiu Celibidache, cred ca i-ar fi placut la nebunie sa stea in turnul de control de la Baneasa si sa dirijeze orchestra de cocalari si badarani de trafic. Sau poate nu. La 9 dimineata in zona Baneasa era un spectacol de zile mari. Eterna simfonie a claxoanelor distruse. Nici eu nu sunt un tip foarte rabdator, dar nu vad de ce as claxona ca un disperat atunci cand ma aflu intr-o coloana de masini. Oricum, cu sau fara claxonul meu, coloana nu se va misca mai repede sau mai incet. Referitor la claxonat, am o boala cronica pe badaranii care asteapta la semafor, cu toate ca sunt a patra sau a cincea masina in coloana,  de abia s-a pus verde, ei claxoaneaza sa se auda la doua cartiere distanta. C-asa-i la noi.

Corporatista matinala

Am avut de facut in aceasta dimineata un drum pana la aeroportul Otopeni. Avionul ajungea la 7:40, asa ca dupa estimarile mele plecarea la ora 7 de acasa era mai mult decat perfecta. Pe naiba, la 7:40 eram de abia in Pasajul Obor. Ce mi-e dat sa vad aici: pe banda unu in pasaj eram eu, inaintam cu 5 km/h, savurandu-mi tigara si ascultand Europa FM, pe banda doi, una bucata corporatista blonda, usor pitipoanca, intr-un Audi A6 – 2.7. Rosu. Pana aici nimic anormal. Ajungand in dreptul ei, imi intorc privirea spre creatura blonda. Se uita la mine, schiteaza un zambet in coltul gurii, apoi brusc isi intoarce capul spre oglinda retrovizoare, si-o potriveste cat mai bine si incepe operatiunea: “refacerea machiajului”. Ma uitam la ea …. tragea suav din tigara, isi dadea cu ruj pe buze, isi mangaia sprancenele iar intr-un final a scos un soi de pensula, pamatuf, ce naiba o fi fost cu care si-a frecat mangaiat obrajii. Operatiunea a fost incheiata cu succes inainte ca sirul de masini sa se puna in miscare. A mai aranjat ceva pe scaunul din dreapta, apoi intorcandu-se spre mine mi-a aruncat un zambet la fel de discret, in acelasi timp ridicandu-si sprancenele parca dorind sa ma intrebe: -”Arat superb acum, nu-i asa?”  …. Cred ca am aprobat-o ironic, printr-o miscare usoara a capului, spunandu-mi in gand: arati pe dracu! …  Coloana se pusese in miscare.

Mi-am continuat drumul spre aeroport …

Vecinu, maneaua si puradeii

Eu stau la 6. La 7, deasupra mea sta  o baba cam surda, usor securista – curioasa din cale afara. Sub mine niste …. cetateni mai petrecareti. Asta n-ar fi o problema, cateodata mai uit si eu muzica putin mai tare, in special TV-ul pe VH1, dar “cetatenii”  de la 5 sunt atipici. Maneaua urla, puradeii urla iar ea urla.Pe el in schimb nu-l aud deloc.  Totul se intampla pe multe voci. La 7 dimineata. Apoi brusc zgomotul dispare, iar eu pot sa adorm linistit. Sunt curios ce se intampla cand se face liniste.

Dialoguri cu mama

Ieri cand am pornit din Baia Mare spre Bucuresti i-am lasat pe ai mei la “aer curat”, in parc.

Primul apel: ieri pe la 18:00

Eu: – Ce faceti, unde sunteti?
Mama: – In parc. Tac’tu bea o bere, eu un cocktail.
Eu: – Bine ok, aveti grija de voi … eu sunt in drum spre Bucuresti…

… tot ieri pe la 20:00
Eu: – Salut mama, ce faceti, ati ajuns acasa?
Mama: – Aaa, nuu, e asa de frumos cald aici … suntem tot in parc.
Eu: – Aaaa, ok! Cand va duceti acasa?
Mama: – Mai stam putin ca e placut …
Eu: – Bine pa, vorbim mai tarziu.

… ieri pe la 23:30
Eu: – Unde sunteti, fara sa salut, nimic …
Mama: – In fata blocului … acum ne pregatim sa urcam
Eu: – ???!!!!! Poftim… bine ok… hai pa ca`s pe serpentine

…azi la 11:00 in timp ce veneam spre serviciu
Eu: – Te-am sunat cand am ajuns acasa dar nu ai raspuns. Ce faceti? Pe unde umblati?
Mama: – Uite, e vremea asta asa de frumoasa, suntem in parc!
Eu: – Poftim???? Iarasi? Pai de ce-ati mai venit acasa?? Chiar asa, toata ziua numai in parc!?
Mama: – Da ce ai? Eu iti fac tie programul?!
Eu: – Aaa, nuu, dar voi pe acasa nu mai stati?!
Mama: – Hai ca te sunam noi diseara. Ai grija cum conduci ca am vazut un accident ….
Eu: – Cand ai mai avut timp sa-l vezi si pe asta ca vad ca sunteti numai in parc. Acolo v-am lasat, acolo va gasesc.
Mama: – Paa Ovidiu!

Fara cuvinte!

Not pub!

De-a lungul timpului v-am tot spus ca din punctul meu de vedere exista doua categorii de telefoane mobile: Nokia si restul. Pe cat de multe sperante mi-am pus in HTC Diamond, pe atat de dezamagit am fost de el.

In weekend-ul care a trecut, cu toate ca aveam laptopul la mine, am folosit intensiv Sony Ericsson W910i pentru browsing. Tot ce am postat pe blog a fost de pe telefon, emailurile le-am citit tot de pe telefon, spre surprinderea mea nu a crapat cum se intampla la Nokia, bateria a tinut chiar bine, din Bucuresti pana in Baia Mare am intrat frecvent pe internet si-am ajuns in Baia Mare cu o autonomie de 15% a bateriei.

Destinatia – Bucuresti

De foarte mult timp nu am venit din Baia Mare pe ziua. Sunt citeva zone foarte frumoase intre Baia Mare si Bucuresti: Mesteacanul, la 30 km de Baia Mare, Viile Tecii langa Reghin, o zona atat de linistita, plina de serpentine, unde e o adevarata placere sa conduci. Sighisoara – atat drumul din Tg Mures, cit si portiunea de dupa. Curbe largi, drumul foarte bun, pacat cu soferii de duminica care iti strica toata placerea de-a conduce. Neasteptat de putine TIR-uri. Din Baia Mare pana in Brasov aproximativ 5 ore jumate. Nu m-am asteptat ca drumul sa fie atat de gol. La iesirea din Reghin am intalnit pentru pentru prima data control ARR. Opreau tot. Mai putin pe mine, cu toate ca pentru prima data mi-am luat rovigneta. O veste buna, acele camere cu radar instalate de primarii nu mai sunt functionale. Nu sunt demontate, in schimb au pus niste pungi negre pe ele. Probabil asteapta vreo hotarare sa le repuna in functie.

Destinatia Baia Mare III

8 ore. E bine. Daca ar moderniza si drumul Dej – BM probabil s-ar ajunge mai repede. Surprinzator, nu am intalnit carute, biciclisti si nici n-am killarit vreo gaina beata. Nu stiu de ce toti baimarenii au impresia ca Bucurestiul este un loc al fagaduintei: Wow, ce misto de tine ca stai in Bucuresti, cum e? Pai e de 3 ori mai scump ca BM, e tot de atatea ori mai murdar si plin de praf, nu are nici pe sfert numarul de spatii verzi pe care le are Baia Mare. Da, intr-adevar, nu are atatea posibilitati de petrecere a timpului liber, atatea cluburi sau baruri, dar nu astea sunt esentiale pentru a face un oras un punct de atractie pe harta.
Pauza. Mai multe maine.

Destinatia – Baia Mare II

2:30 Sighisoara. Cred ca unul dintre cele mai frumoase drumuri din Romania este cel prin Padurea Bogatii. Curbe ac de par, serpentine mai stranse sau mai largi, raiul sau iadul, dupa gusturi al soferilor. Imi place foarte mult Sighisoara noaptea, pustie, fara turisti, fara agitatie. Jumatatea drumului.
O scurta muje Vomafonului: mai imbunatatiti semnalul pe E60, de la iesire din Sighisoara pana dupa Heitur nu exista semnal.