Portareasa de Mega Image
Langa blocul meu exista un Mega Image. Ce minune, ce binecuvantare. Nu imi fac cumparaturile acolo foarte des, dar cateodata nevoia ma impinge sa-i mai calc pragul. La ultima vizita in Mega am avut o surpriza. La intrare in magazin m-a intampinat o tanara duduita pe la vreo 30 de ani care m-a masurat din cap pana-n picioare. Aici trebuie sa fac o paranteza, look-ul meu nu arata tocmai a client model, eram neras, cu o pereche de jeansi rupti in toate partile, niste bocanci, un tricou de casa foarte sifonat. Voios si pus pe treaba, am apucat un cos de cumparaturi si-am pornit printre rafturi. Am observat dupa un timp ca aveam “codita”, unde eram eu, era si ea … inspectand produsele. In prima faza nu m-am prins, apoi mi-a picat fisa ca respectiva sta cu ochii pe mine ca pe butelie. Am simitit ca-i chef de joaca, asa ca i-am oferit dinstinsei “portarese” nenumarate plimbari printre rafturile magazinului. Dupa un timp a venit la mine si provocandu-ma la un dialog:
Ea: – Cautati ceva anume?”
Eu: – Da, foi de sushi, d`alea verzi de se umple cu orez si peste!
Ea: – Stiu despre ce spuneti. Nu mai avem, am avut la un moment dat, au trecut si nu am mai primit.
Eu: – Aaaa, da, bine …
M-am intors si mi-am continuat calatoria printre rafturi cu “portareasa” dupa mine. Intr-un final, plictisit de jocul pe care-l faceam m-am indreptat spre casele de marcat sa achit produsele. I-am vazut fata plina de uimire cand am scos cardul sa achit produsele. Cred ca se linistise. Nu mai reprezentam un pericol pentru ea.