Otopeni – Sosiri Internationale
Nu cred ca exista un loc mai infect in “mizeria” de aeroport Otopeni ca zona SOSIRI INTERNATIONALE. Nu, nici toaleta nu este atat de infecta ca terminalul SOSIRI. Problema mea este cu parcarea si fauna de acolo. Speciile care o populeaza pentru durate scurte de timp reusesc sa-ti treazeasca cele mai groaznice greturi pe care le-ai avut vreodata. La tot ghiveciul asta infect participa cu buna stiinta si administratia aeroportului.
Romanii sunt niste oameni foarte inteligenti si deosebit de inventivi. In cele 90 minute pe care le-am petrecut azi noapte in parcarea Otopeniului m-am convins de acest aspect. Pe langa inventivitate si inteligenta se adauga si doze de nesimtire, mitocanie si obligatoriu tiganie, asta ca amestecul sa fie complet. Ieri seara m-a rugat un prieten sa-l iau de aeroportul Otopeni. Venea dinspre Amsterdam, cursa de 00:20. Am ajuns in parcarea aeroportului la 00:35, el deja terminase formalitatile vamale asteptandu-ma in zona parcarii. Ca sa nu pierdem mult timp, el a bagat bagajele in masina, iar eu am fugit spre aparatele de taxat pentru a plati cele “nici 5 minute” de parcare, sau cel putin asta credeam eu. Introduci jetonu -> introduci 3 lei -> ia chitanta -> ia jetonul -> dispari. Am reusit sa inaintez cu masina aproximativ 5 metri, in fata mea nenumarate masini, multi taximetristi impertinenti si galagiosi, cate un “bizon” mai comod din fire, care, in loc sa-si plateasca parcarea si apoi sa se urce in masina, isi trage masina in fata ghiseului si se pune la coada, lasand ca in spatele masinii lui sa se adune un card de masini carora le-a blocat calea de acces spre bariera de la iesire. In tot acest timp de asteptare se auzeau claxoane, vociferari, si-o cearta intre un sofer nemultumit si una dintre taxatoarele parcarii. El tipa ca si-a platit parcarea, fluturandu chitanta ca dovada, dar din cauza aglomeratiei si-a ineficientei personalului auxiliar, timpul de gratie a expirat iar acum nu mai putea iesi din parcare. Deja ma vedeam in aceeasi situatie si eu. Eu cu taxatoarea: Ea – trebuie sa platiti, Eu – femeie, am platit odata, ridica bariera ca plec cu cosmelia ta cu tot si iau si bariera dupa mine, si-o tinem asa toata noaptea.
Lasand in spate (doar cativa metri) discutia aprinsa dintre sofer si taxatoare, am inaintat inca vreo 5-6 metri pana aproape de bariera. Au mai trecut cateva minute, cativa taximetristi pe langa mine pentru care “coloana” sau “statul in coloana” nu s-a inventat. Am auzit de nenumarare ori: “Un taxi pentru mister. Uere, Bucarest?”; “Ciip taxi, come!” samd. Printr-o minune, intr-un final am parasit mahalaua de la SOSIRI. Era 01:20.
August 2nd, 2009 at 7:04 pm
Deoarece eu am fost cauza acestei experiente neplacute, ma simt obligat sa indulcesc un pic pilula si am sa provoc o dezbatere: bine, bine, asa-i la noi, simtim ca nu e bine, dar ce se poate face? Pentru a raspunde indirect la ceasta intrebare voi descrie cum e la altii (ca sa avem un termen de comparatie).
Voi incepe cu cea mai placuta experienta in domeniu: Dusseldorf International Airport. In seara zilei de 12 Septembrie 2001 (da, ati citit bine, the day after 9/11) pe la vreo 10, am iesit din terminal. Afara erau 2 cozi: una multicolora formata din pasagerii care tocmai aterizasera si care era pe trotuar iar langa ea, pe marginea strazii de acces la terminal o a doua de culoare galben pal formata din taxiurile care ridicau turistii. In capul celor 2 cozi era un tip imbracat intr-un soi de uniforma (nu, nu era nici politist, nici militar). “Generalul” era angajat al aeroportului si facea semn taxiurilor sa avanseze pe masura ce turistii se imbarcau si paraseau aleea din fata aeroportului. Nu existau comentarii de genul “Nu-mi place masina asta, o vreau pe aia”, omul nostru lucra pe principiul first came, first served. Nu am mai intalnit o fluenta atat de ridicata a traficului – si va rog sa ma credeti ca am trecut prin multe aeroporturi. Concluzia: bine ati venit in Germania, tara lui “Ordnung und disziplin!”.
La polul opus s-ar plasa Aeroportul din Baku (Azerbaidjan). Un aeroport prost luminat, in care esti privit de localnici incruntati si care nu are bretea de “drop-off”. Daca ai sansa sa fii asteptat de o masina, iesi din terminal si dupa vreo 10 minute de mers pe jos ajungi in parcare. Pe tot acest drum te urmareste senzatia de “deja-vu” si sentimentul ca nu te afli in Baku ci in Bucurestiul de pe vremea lui Ceausescu: lumina putina, frig, vant (Baku este echivalentul asiatic al Chicago-ului – “The windy city”) si noroi cleios rezultat de la ultima ploaie (care se tranforma in praf dupa cateva zile de soare torid!). Daca nu ai sansa sa fii asteptat, te vei afla in fata unui veritabil zid de taximetristi incruntati, mustaciosi si care nici macar nu se deranjeaza sa se ridice de pe vine daca nu te indrepti catre el sa-l intrebi de sanatate. Despre taxi autorizate, nici vorba. Te urci in taxi (care de multe ori nu are firma de taxi!) pe riscul tau. Am trecut prin aceasta experienta in Martie 2004 si sincer nu-mi doresc sa revin acolo.
Voi incheia cu o alta experienta: King Abdul Aziz International Airport in Jeddah, Arabia Saudita. Pentru un european, experienta este deosebita. Mai intai te urci in avion la Londra pe Heatrow, alaturi de o gramada de tipi imbracati in blugi si geci din piele dupa care te dai jos din avion alaturi de aceeasi indivizi imbracati insa in jilhaab-uri albe. Aterizezi pe un aeroport mult mai bine luminat decat Otopeni-ul dar care nu are burdufuri de imbarcare a pasagerilor. Esti preluat de autobuze de la avion si esti depus la baza cladirii terminalului. In capul strazilor, dupa ce intri in cladire te intampinau (se intampla in anul 2007) o serie de lucrari de modernizare. Pe panourile imprejmuitoare se vedea clar un logo care iti trimitea fiori reci pe sira spinarii: Bin-Laden Construction. Dupe ce treceai de controlul pasapoartelor si iti ridicai bagajul trebuia sa treci din nou printr-un post de control al bagajelor unde continutul era verificat pentru a vedea daca ai bauturi alcoolice (acestea sunt interzise cu desavarsire in Arabia Saudita!) sau droguri (in cazul in care esti prins cu prafuri acolo pedeapsa este una singura: streangul!). Apoi iesi in holul aeroportului unde daca nu esti asteptat de o masina de la firma esti luat in primire de taximetristi jegosi care te intreaba ranjind unde vrei sa mergi. Nu exista rent-a-car caci in Arabia Saudita nu poti conduce decat daca ai trecut un test cu politia locala. Din aceasta cauza, localnicii au foarte multe slujbe ca soferi pentru diversi straini. Toti acesti taximetristi conduc limuzine mari sau jeep-uri, toate vechi (am vazut printre altele si un Chevrolet Impala, masina de muzeu!) si toate lovite sau ruginite. Singura delicatesa care poate fi adusa din acest loc pentru cei de acasa sunt curmalele: toate shop-urile sunt pline de aceste fructe in felurite forme (cu miez de nuca, cu cocos, in miere, etc).
Una peste alta, Otopeni-ul nu este cel mai rau loc de pe lume dar mai e mult pana sa intre in categoria aeroporturilor civilizate. Totul tine de lipsa de ordine adanc inradacinata in cei de aici si in dorinta genetica de a demonstra cat de smecher esti tu si cat de fraier e celalalt care respecta regulile (atatea cate sunt). Am convingerea ca o interdictie a intrarii taxi-urilor in parcarea aeroportului (nicaieri in alta parte nu am vazut asa ceva!) dublata de un tarif decent pentru parcare (in UK de pilda primele 15 minute parcate nu se platesc)pot schimba gustul amar pe care il capeti acum cand aterizezi pe Otopeni. Totul este sa incercam sa privim si sa invatam de la altii (daca se poate de la cei buni). Observatia este valabila si in alte domenii (de pilda vestimentatia si tonul crainicelor de la TV merita o postare separata).
Multumesc pentru amabilitate.
August 3rd, 2009 at 3:58 am
Am citit cu un deosebit interes atat articolul cu Otopeniul cit si raspunsul domnului care a fost motivul nervilor. Domnule Ovidiu, exista locuri mult mai rele decit Otopeniul, aeroportul din Kiev, sau cel din Chisinau. Daca la noi ar elimina mafia taxiurilor din aeroport, Otopeniul ar fi un aeroport de mici dimensiuni chiar decent.
August 3rd, 2009 at 4:03 am
Pe mine m-a impresionat aeroportul din Singapore. Acolo totul e pus la punct, din momentul in care cobori din avion pana te urci in taxi. La polul opus, aeroportul din Oradea. Nu detaliez, cel mai bine evitati-l.
August 3rd, 2009 at 9:05 pm
Draga Dan,
Changi este si pentru mine unul din locurile de care imi aduc aminte cu placere. Aeroport curat, shop-uri pline cu de toate, terminal aerisit cu acces rapid la avioane. Ca sa nu mai vorbim de Singapore, o adevarata gradina (daca nu ai apucat sa vizitezi Fort Silosso, iti recomand cu toata caldura sa o faci). Singurul lucru mai putin placut e caldura umeda care pur si simplu iti lipeste camasa de piele in doi timpi si trei miscari dar asta face parte din peisaj. Bineinteles ca nu exista probleme cu taximetristii. Tot in categoria exemplelor de urmat ar mai fi aeroporturile din Dubai (mi s-a parut cel mai curat aeroport prin care am trecut), Lisabona (parcarea este extrem de incapatoare si bine organizata) si Munchen (ca de obicei ordinea germana isi spune cuvantul).
O seara buna.
August 3rd, 2009 at 9:18 pm
Am stat in Singapore 2 ani. Superb, din pacate masterul s-a terminat si-a trebuit sa revin in tara. Oricum sunt eu atras de cultura asiatica, dar Singapore este ceva aparte. On topic acum – Singapore are unul dintre cele mai curate aeroporturi prin care am trecut. Referitor la Lisabona (am zburat si de pe acest aeroport), cu riscul de-a fi putin xenofob, parca mustaciosii aia de taximetristi, erau copiile fidele ale celor de la noi, de la Baneasa. In rest nu am ce sa obiectez. Mi-ar placea sa zbor din Dubai, in Munchen am fost acum 5-6 ani, din pacate cu masina. Fane (cred ca este un pseudonim) – as vrea sa mai citesc povestiri de-ale tale, experientele prin aeroporturi, samd. Oricum ai/aveti un talent pentru a povesti.