OVIDIUX.COM

Jur. Nu am vrut sa se intample asta. Seara se anunta fara incidente dramatice. Am pornit din Bucuresti in jur de 22:00. Traficul pe autostrada fiind destul de aglomerat, am optat pentru continuarea drumului pe varianta Cernavoda – Cochirleni – Ion Voda – Adamclisi – Furnica – Negru Voda – Mangalia- Vama Veche.  Biata fiinta, saracul animal. La iesirea dintr-un sat uitat de lume in Dobrogea a aparut el. Fugea pe strada, ba in stanga, ba in dreapta. Ceilalti patru pasageri din masina panicati incercau sa ma avertizeze, de parca eu nu-l vazuzem:

- Ai grija, iepurele!!!!!!  Doar Iulicanul stia ce avea sa urmeze. Iepurele fugea in zig-zag pe sosea, am incercat sa-l evit prin dreapta, doar ca si el cotise dreapta. S-a auzit un trosc si brusc in masina s-a facut liniste. Pret de cateva secunde se auzea doar motorul si-un tzantzar bezmetic care ne insotea din Cernavoda. Andreea a avut curajul sa intrebe:

- L-ai omorat?

Nu!!! – in gandul meu, l-am trimis in raiul animalelor, la loc cu verdeata de unde au fugit toti pradatorii, vulpile si cainii. Hai mai – oare l-ai omorat? ma intreba Andreea din nou. Singurul care privea lucrurile dintr-un  punct favorabil era Vampi:

- Intoarce sa vedem, il luam si-l facem friptura! Astia de camp sunt foarte buni, vanat curat! Nu au pic de grasime.

Pentru o fractiune de secunda am fost pe punctul de-a intoarce. Parca-mi suradea ideea unei friptane de iepure. Mi-am amintit instant de gaina sinucigasa. Am renuntat.

Nicule, chiar nu am vrut sa-l omor. Am facut tot ce era omeneste posibil, dar la 110 km/h chiar nu puteam face mai mult. Saracul iepure… . Nicule, sa nu ma urasti mai mult decat o faceai pana acum.

Gata, de-ajuns. Ma duc la inca o baie in mare, nu de alta dar valurile sunt superbe. (nu Nicule, nu-mi dori sa ma innec)