Monthly Archives: December 2009

Alo?

Doamne ce nu-mi place sa fiu trezit din somn.  Am incercat sa dorm si eu cateva ore in aceasta dupa-masa, dar o “caprioara” probabil tinerica si foarte bine dispusa s-a gandit sa-mi strice bunatatea de somn:

– Craciun Fericit puiutz si tot ce-ti doreste inimioara…

(hmmmm. nu cunosteam numarul, habar nu aveam cine e)

– Craciun Fericit si tie, si la fel tot ce-ti doresti!

– Puiutz, ce faci azi? (intrebandu-ma ea foarte exuberanta)

– As mai dormi putin, dar zau, habar nu am cu cine vorbesc!

(hihihi, hahaha, un ras semi-isteric)

– Hai mai puiutz, chiar nu stii?

– Nu, chiar nu stiu, dar mi-ar face placere sa aflu!

– Sunt eu Gina.

– Incatat Gina, dar chiar nu cunosc nicio Gina. Apropo, eu sunt Ovidiu!

(moment de liniste)

– Imi cer scuze, cred ca am gresit!

– In mod sigur, nicio problema, oricum multumesc frumos pentru urari.

(hehehe, hahaha, hihihi)

– Pai asa e frumos de Craciun. Inca odata scuze. La revedere.


Haos de Maramu’

Am rasfoit azi putin presa din Maramures. Mi-a atras atentia un titlu din ziarul Glasul Maramuresului,  sectiunea Eveniment: Febra cumparaturilor in Baia Mare.

Baimarenii se plang ca se circula bara la bara. Sa va explic ce inseamna “bara la bara in Baia Mare”. Cinci-sase masini care asteapta la semafor, poate nu ajung sa treaca la primul verde, dar la al doilea sigur trec, 15 minute dintr-un capat in altul al orasului si pe alocuri niste cetateni care traverseaza strada. Multimea asta de oameni creeaza un adevarat haos in trafic. Azi am fost  in Real la cumparaturi: toata distractia dus-intors a durat 50 de minute. Haos frate, ce mai!

“In cursul zilei de ieri au avut loc mai multe tamponari din cauza aglomeratiei si a soferilor care si-au pierdut rabdarea, stand la intersectii.” – pai dragi baimareni, va recomand un traseu din Bucuresti, Berceni – Obor, dimineata la 8.  Sa vedeti cati stati la Piata Sudului, sau la Iancului sau la Obor. Mai bine nu, ca nu vor fi destule ambulante si masini de descarcerare pentru voi.

“Aglomeratie este peste tot, de dimineata si pana seara tarziu. Inca de la primele ore ale diminetii, principalele artere ale orasului (sa fim seriosi, metropolei) au fost impanzite de masini. Astfel, cei care ies la cumparaturi trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare si sunt sfatuiti sa fie … pietoni.” – Care va sa zica asa sta treaba. Aglomeratie peste tot. Ciudat, acum doua seri la zece seara nu era nimeni pe drum si eram pe principala artera din Baia Mare, pe B-dul Bucuresti si nici azi nu erau prea multi. Unde va e rabdarea tipic ardeleneasca?

———–

Ana Maria Moisa, redactor la Glasul Maramuresului ne da cateva sfaturi:

Sfaturi pentru sarbatori fericite:

– pomul de iarna trebuie amplasat cat mai departe de orice sursa de caldura; (eu ma gandeam sa-l pun pe soba)

– instalatiile pentru pomul de iarna si elementele decorative aflate sub tensiune necesita o supraveghere permanenta;

– mijloacele de gatit vor fi exploatate numai in conditii de siguranta; (n-am cuvinte)

sefii unitatilor in care se organizeaza Revelionul trebuie sa asigure verificarea si remedierea tuturor deficientelor la echipamentele pe care le utilizeaza, instruirea personalului angajat, atentionarea participantilor, mentinerea libera a cailor de evacuare, precum si asigurarea mijloacelor de stingere. (deci garcon` s-a inteles, mai adu o vodca)

Domnisoara asta este o adevarata mana cereasca la casa omului. Eu as pune-o sa semneze articolele astfel: Sefa cu protectia muncii si CTC-ul.

lipcare

Lipcare

lipcare

Nu prea stiu cum sa incep postul acesta. Zilele trecute a fost un frig crunt prin Bucuresti, mai ales noaptea. Dupa experienta din Praga de la mijloculul lui februarie, mi-am invatat lectia. Atunci m-am intors cu buzele mai mult carne vie, crapate rau de tot din cauza frigului. Mi-am cumparat un lipcare de la Neutrogena. Astia-s norvegieni, invatati cu frigul, alea alea – cel de la Nivea a fost o frectie la picior de lemn. Cum tot timpul sunt pe fuga, iar timpul nu e prietenul meu cel mai bun, n-apuc niciodata sa ma dau cu el la iesirea din casa, asa ca il tin in masina.
Eram in intersectie la Baba Novac, l-am luat din portiera masinii si-am inceput sa ma dau pe buze cu el. Ca “ambientul” sa fie pe masura, am coborat si oglinda. In dreapta mea era o masina oprita la semafor, in stanga la fel. Tanara soferita din dreapta urmarea cu un deosebit interes “ritualul meu de protejare a buzelor contra frigului.” Probabil eram foarte captivat de ceea ce faceam. A ridicat din sprancene si mi-a zambit. Cred ca era impacata cu ideea ca nu e singura care se machiaza in oglinda in timp ce asteapta la semafor. A fost in schimb uimita de ceea ce foloseam. Oare s-o fi gandit ca e ruj? In stanga era un taxi. Taximetristul era total indiferent.

Drumul patimilor

Am ras acum cateva zile cand am vazut la stiri reportajul despre intarzierile pe care le aveau trenurile dinspre Constanta, in speta un rapid care a plecat la 4 dupa-masa din Constanta si-a ajuns in Bucuresti a doua zi la pranz. Tabela din Gara de Nord afisase 995 de minute de intarziere, un record si pentru CFR. Eu sunt mai tare, cu toate ca nu mi-am dorit sa ajung in aceasta postura.

Ieri dimineata la 8 am pornit din Bucuresti spre Baia Mare. Cele doua ore pe care le-am parcurs din Berceni pana in Otopeni erau un fleac fata de ce avea sa urmeze. In jur de 11 AM intram in Ploiesti, inghetat bocna, termperatura din masina nu era cu foarte multe grade mai mare decat cea de afara. Ceva nu era in regula. Un popas la reprezentata Opel din Ploiesti a lamurit misterul, termostatul era de vina. Temperatura motorului nu urca mai sus de 40 de grade la drum intins, iar in oras cand schimbam treptele de viteza mai des, ajungea pe la 55 de grade. In interiorul masinii caldura lipsea cu desavarsire. Sticla de Cola de pe bancheta din spate era aproape inghetata.
Cei din service au facut comanda pentru termostat pe care bineinteles nu-l aveau pe stoc, iar in jur de ora 14 “mosul” a adus termostatul. Cum romanii se misca in doua viteze: incet si foarte incet, schimbarea termostatului a durat vreo 3 ore, apoi au mai urmat inca aproape 2 de probe ca sa avem certitudinea ca functioneaza. Era ora 19:00 cand eu paraseam Ploiestiul si trecusera deja 11 ore de cand eu pornisem din Bucuresti. La ora asta in mod normal ar fi trebuit sa fi fost in Baia Mare, dar eu parcusesem doar 60 de km.
Se nastea o intrebare: ce fac? – pornesc spre Baia Mare sau ma intorc inapoi in Bucuresti. Am ales prima varianta, era un “challenge” mai mult sau mai putin inconstient din partea mea.
Drumul european E60 se prezenta in conditii bune, ora 21:00 in Brasov, ora 22:15 in Sighisoara, ora 23:00 in Tg Mures, ora 23:30 in Cluj. Ca o ironie a sortii n-am putut sa ma bucur prea mult de caldura pe care o dadea acum masina. Cand o porneam ma cuprindea o stare de moleseala. Am condus cu geamul putin deschis, sudand tigara dupa tigara. Un pachet si jumatate din Ploiesti pana Cluj. Ca tacamul sa fie complet am facut si-o pana la coborarea Feleacului. Al naibii cui s-a pus in calea fericirii mele. Afara nu erau decat – 13 grade, o vreme propice pentru schimbarea rotii. Era deja prea mult, chiar si pentru mine – obisnuit cu drumurile lungi.
Intr-un moment de luciditate am decis sa raman in Cluj Napoca, oboseala deja pusese stapanire pe mine. M-am cazat, am incercat sa fac un dus dar din pacate apa calda lipsea cu desavarsire. Am cautat o solutie sa scot apa dintr-un calorifer, n-am reusit asa ca m-am culcat.
O bormasina mi-a inseninat dimineata. Doua, trei injuraturi si hai la drum Ovidiu. Dupa 26 de ore am ajuns in Baia Mare. Promit sa nu mai rad de cei care au facut cu trenul 20 de ore din Constanta pana in Bucuresti.

Avatar la IMAX

Unii vor spune ca asteptarea a merita. Tehnologia trebuia sa evolueze la fel ca-n cazul “Star Wars”. 14 ani i-au trebuit “Avatar-ului” sa ajunga sa ruleze in cinematografe. Ani multi in stadiu de proiect si patru ani de productie. Batalia pentru blockbuster-ul toamnei 2009 se da intre “2012” al lui Roland Emmerich si “Avatar”-ul lui James Cameron. Din punct de vedere al efectelor speciale “realismul” din 2012 bate usor “fantezia” din Avatar, dar povestea este incomparabil mai buna in Avatar. As putea spune ca “Avatar” este unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut in ultimii ani, dar nu cel mai bun. Regizorul/scenaristul James Cameron reuseste sa te atraga in lumea lui “imaginara”, iar pe parcursul celor 150 minute de film ajungi sa nu-ti mai doresti sa revii in cea reala. La inceput a fost “Total Recall”, apoi “Terminator 2” si “Titanic”, acum e “Avatar”. Cel putin doua dintre aceste filme semnate James Cameron au schimbat “trendul” in efecte speciale. Terminatorul 2 la inceputul anilor 90 iar Avatarul – acum la final de 2009. Deschizatori de drumuri de-a lungul anilor au mai fost printre altii si fratii Wachiwski cu seria “Matrix”, Serghei M. Eisenstein cu “Crucisatorul Potemkin”, George Lucas cu “Star Wars”,  iar in aceasta elita selecta poate intra fara niciun dubiu si James Cameron cu “Avatar”.

Nu-l asteptati sa apara pe torrenti sau dvd, mergeti la cinema sa-l vedeti, iar daca aveti ocazia sa-l vizionati la IMAX-ul din Afi Palace, spectacolul va fi complet.

In alta ordine de idei inarmati-va cu multa rabdare daca alegeti IMAX-ul. Organizarea este deosebit de proasta, mini bar-ul de la intrare e arhi plin, spatiul destul de mic, iar la iesirea din cinematograf ori mai asteptati in sala pana iese toata lumea ori incercati sa iesiti primii.


Iarna nu-i ca vara

A mai trecut un an si autoritatile noastre tot n-au invatat ca iarna nu-i ca vara. Conceptul asta ii depaseste la fel cum ii depaseste si “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”.  Probabil vor mai trece cativa ani pana cand cineva se va sesiza ca ninsoarea vine cand nu te astepti. Sunt incompetenti, asta o stim cu totii. Inca odata au fost luati prin surprindere. Ma amuz teribil cand aud aceste cuvinte ba la radio, ba la televizor. Se trezeste cate un pulifrici de la administratia drumurilor sa ne spuna aceleasi cuvinte an de an: “am fost luati prin surprindere”. In fiecare an situatia se repeta, sincer sa fiu, ma astept ca si la anu’ sa fie la fel. Imi si imaginez cum o sleata de incompetenti care se autointituleaza “comandamentul de iarna” stau la o citirica, la o cafea sau un vin fiert si discuta. “-Ba, vine ninsoarea asta sau nu?” Ei stau si asteapta sa ninga, dupa o perioada se plictisesc iar apoi se duc linistiti la casele lor. A doua zi vor da vina pe meteorologi ca nu i-au anuntat la timp. Noi, ca si contribuabili, suntem vesnic nemultumiti, nu stim sa apreciem eforturile lor mai ales in iunie, iulie, august cand dezapezirea mergea snur. Ati vazut vreun petec de zapada in acele luni? NU! Asta pentru ca ei si-au facut datoria si-au fost prezenti de la primele ore pe toate strazile.

Sa revenim la ziua de azi, 15 decembrie 2009:

Pe la 9:30 m-am trezit si-am aruncat o privire pe fereastra. Inlemnisem!!! Afara ningea ca-n povesti. Eu azi la 12:00 aveam ore in poligon pentru motor. S-au dus naibii… Ma resemnez si ma arunc inapoi in pat.

La 10:30 suna desteptarea. Speram ca totul sa fi fost doar in vis, dar din pacate n-a fost asa. Prin geamul sufrageriei se vedea albul imaculat. Manusi, hanorac, geaca, bocanci si treci la treaba Ovidiu.

Ora 11:30 – ies din bloc si iau contact cu realitatea. Nu, n-am vazut sange sau atrocitati, in schimb ochii mi s-au umplut instant de lacrimi din cauza viscolului. Lacrimile siroiau pe obrajii mei. Nici nasul nu s-a lasat mai prejos. Dupa 30 de minute termin de curatat masina si pornesc spre Iancului.

Ora 12:00 – B-dul Constantin Brancoveanu: Cu toate ca am cauciucuri de iarna am zis sa testez frana sa-mi fac o estimare in caz de pericol. Am apasat-o incet, apoi din ce in ce mai tare. M-am dus ca sania … Intrase ABS-ul. E clar, nu e ceea ce pare a fi. Mi-am continuat agale drumul pe Nitu Vasile inspre P-ta Sudului. Viteza maxima (nerecomandata) 15 km/h. Soseaua era sticla. In zare se vedea o imensa colonoana de masini care stationa. Nu se intampla nimic.

Ora 12:45 – Calea Vacaresti:  A durat 45 de minute sa trec de Piata Sudului. Traiam un deja vu. S-a mai intamplat asta dar nu stiu cand, poate in ianuarie 2008, sau poate atunci cand au schimbat liniile de tramvai pe Vacaresti. Nu stiu, oricum de foarte mult timp n-am parcurs o distanta de aproximativ 2 km in 45 de minute.

Ora 13:20 – Intersectia Mihai Bravu cu Calea Vitan: Semaforul arata culoarea rosie. In fata mea o doamna intr-un Smart.  Coloana se urneste “batraneste”. Doamna in schimb, NU, ba din contra micuta ei masina o ia la vale. Cu spatele. Pastrasem o distanta destul de mare fata de ea, dar din pacate aceasta se micsora din ce in ce mai tare. Ea ambala disperata masina, rotile se invarteau in gol iar ea nu facea altceva decat sa lustruiasca si mai bine asfaltul care parea sticla. Nu cred ca exista un patinoar mai bun in Bucuresti.  Am dat cu spatele si m-am bagat pe prima banda. Bafta mea, era goala. Micutul Smart se intorsese de-a curmezisul. Era pierduta, rotea disperata volanul, schimba vitezele, D-zeu stie ce era in capul ei.

Ora 13:50 – Matasari. Am invins. Mi-am calculat timpul bine, am gasit si loc de parcare din prima. La 14:00 fix intram in birou.

Consumul a sarit de 12 l/100 km.

Viteza maxima 30 km/h.

Viteza medie: 8km/h.

Treapta de viteza folosita constant: I-a si izolat a II-a.

In mod sigur diseara toate jurnalele de stiri vor incepe cu: Romania sub nameti, zapada in Bucuresti, viscol la munte,  ambuteiaje in trafic, drumuri blocate,  trenuri intarziate, aeroporturi inchise, record de accident usoare, samd. Da, stiu, iarna nu-i ca vara.

Cum s-au vazut alegerile din Albion

Eu sunt deja scarbit, mega scarbit de ce-am vazut in aceasta campanie electorala. Daca in 2004 credeam in Basescu, acum am simtit un fel de frustrare ca n-am pe cine sa aleg, ma refer la turul II. Nu puteam da votul meu unui om care are in spate un “criminal”, acel criminal care-n anii 90 a chemat minerii in Bucuresti sa curete P-ta Universitatii de elementele fasciste. Sunt foarte dezamagit si “alegerea”  lui Crin Antonescu pentru ca l-a sustinut pe Geoana in turul II. L-am votat pe Base pentru ca este raul cel mai mic, iar ca sa-mi fac  “mea culpa” poate l-am votat si datorita oprobiului public la care a fost supus. Alegerea mea a fost determinata mai mult sau mai putin de  “Sindromul Stockholm”, doar ca de data asta eu am ales “victima”.

Astazi am avut o discutie telefonica cu un prieten de-al meu din Marea Britanie. Intamplator sau nu l-am intrebat cum s-au vazut aceste alegeri din Marea Britanie. Nu l-am intrebat cu cine a votat, m-a interesat strict cum au vazut ei alegerile de la noi. Raspunsul detaliat mi-a venit pe email:

Draga Ovidiu,
In ciuda celor care se vehiculeaza prin presa din Romanika, noi NU am votat cu Basescu. Si nici cu Geoana.In privinta lui Geoana a contat incapacitatea de a da raspunsuri credibile la niste intrebari simple. In privinta lui Base, la lista deja cunoscuta de motive (EBA, Ridzi Udrea, “regii asfaltului”, etc) noi am avut un motiv special: lipsa oricarei reactii la adresa presei tabloide din UK in preajma intrarii Romaniei in UE. Nu stiu cum a fost in alta parte, dar articolele publicate in ultimul trimestru al anului 2006 si primele saptamani din 2007 la adresa Romanilor in ziare ca The Sun sau Daily mirror au avut o tenta pronuntat xenofoba. Nu am auzit ca presedintele de atunci al tarii sa-l fi chemat pe ambasadorul UK pentru explicatii sau ca administratia prezidentiala sa emita vreo scrisoare de protest. Si ca umilinta sa fie completa, romanii au inca (si vor mai avea pana cel putin in 2011!) acces restrictionat pe piata muncii din UK, lucru de care polonezii de pilda au fost scutiti. Ironia sortii a facut ca acesti romani uitati la vremea respectiva de Basescu sa fie cei care chipurile au asigurat realegerea sa.
Eu zic ca indiferent de rezultat, alegerile astea au fost mizerabile. Nu cred ca daca iesea Geoana era mai bine (mai rau nu se poate zic intotdeauna optimistii!). Si apoi, hai sa privim partea pozitiva a lucrurilor: peste 5 ani Basescu nu mai are dreptul sa candideze (asta daca nu cumva se gandeste sa schimbe Constitutia sau daca nu cumva tocmesc mogulii un asasin care sa-l potoleasca de tot). Sa fim noi sanatosi pana atunci si sa speram ca vom avea la vremea respectiva o optiune reala. Oricum, circul de acum ne-a aratat unde suntem de fapt din p.d.v. al civilizatiei: ne place jignirea in locul luptei de idei si scandalul in locul discutiei civilizate. De asta polonezii sunt inaintea noastra ca dezvoltare iar noi am ajuns la acelasi nivel ca Afganistanul si Iranul datorita fraudelor electorale.
Toate cele bune,
Stefan
Ceea ce era de demonstrat!