Monthly Archives: February 2010

Fanica, noi unde coborâm?

In dimineata asta la ora 10:30 ieseam din casa pentru a merge la job. Zapada cat incape, oameni grabiti in toate directiile, cate-o batranica injurand primaru’ ca nu i-a dezapezit trotuarul, soferi care dadeau la lopata pentru a-si dezgropa masinile de sub muntii de zapada, ce mai … un oras care-si revine din amorteala inghetata.
Se vedea tramvaiul venind in departare. Aveam de ales: metrou sau RATB. Parea mai aproape statia RATB-ului asa ca am marit pasul prin troienele de zapada incercand sa-mi mentin cu greu echilibrul. L-am prins intr-un final. Mai bine nu-l prindeam. Intr-o conserva de peste aveai mai mult loc decat in tramvaiul cu pricina, iar puhoiul de oameni nu se mai oprea. Cand vine vorba de mers cu tramvaiul, instant ma gandesc la o tortura olfactiva, fonica si psihica. Nu-mi venea sa cred ochilor ce inseamna “goana” spre un loc liber in tramvai, o cursa la secunda de ocupare a acestuia de genul punct ochit, punct lovit. Nu conteaza cate coate imparti in stanga si-n dreapta, totul e sa-ti atingi telul.

A existat si ceva nostim in toata povestea de azi, ceva care m-a inveselit si m-a facut sa zambesc. Acum imi pare rau ca n-am filmat scena, dar oricum, cred ca nici n-as fi avut loc.
Cam pe la a doua statie dupa Piata Sudului a urcat o pereche, sot-sotie. In niciun caz din Bucuresti, puteai sa-ti dai seama dupa dulcele lor accent moldovenesc. In imbulzeala creata de coborarea calatorilor vs urcarea altora, perechea a fost “dramatic” despartita. Ea in fata, la prima usa, el undeva mai in spate. Lume multa, inghesuiala, ce mai – un vis. Zadarnic au incercat cei doi sa se reuneasca ca n-au reusit. Dar ea, moldoveanca isteata a gasit solutia:

– Fanicaa, undi iesti?!?
– Aici sunt Mioaroooo (Nu m-am lamurit daca o chema Mioara sau o alinta ca pe-o mioara datorita glasciorului ei melodios)
– Ai urcat si tu Fanicaa?? Is ashilea in fata.
– Am urcat si eu. Stai linistita.
– Fanicaaa, sa-mi spui cand trebuie sa coborâm!!!
– Îti spun Mioaro, stai colea ca mai avem di mers.

Lumea in jurul meu incepuse sa zambeasca. Dialogul lor a fost pentru scurt timp intrerupt de-un vanzator ambulant:

– Servetele umede si deodorante de camera avem. Poftiti si incercati, totul la juma de pret!!!
– Cine mai doreste, cine mai pofteste!

Mioarei ii revine glasul:
– Fanica, mai ie mult di mers?
– Mai ie Mioaroo, iti spun cand e di coborât.
– Sa vezi Fanica ca nu-l prindem. Uite cat e ceasu!
– Il prindem, il prindem.
– Mi cald rau asilea.
– Mai rabda ca ajungem!
– Fanicaa iar a oprit!
– Nu ie a noastra.

… din nefericire era a mea. I-am lasat pe cei doi provinciali alaturi de ceilalti calatori. Pe cat de urata parea experienta de azi cu tramvaiul, pe atat de amuzanta s-a dovedit a fi intr-un final. Mi-a parut rau ca ajunsesem la destinatie atat de repede. Mi-ar fi placut sa-i mai aud vorbind in dulcele grai moldovenesc.

RATB

RATB: din mana-n mana, pana-n fund la taxatoare

Zapada multa, locuri de parcare putine, stradute pline de nameti – nu e o zi fericita sa ma duc cu masina la munca.

Luni dimineata, ora 10:30 – mare scandal in statia de RATB de la Piata Sudului. Un calator a fost prins fara bilet  iar “vlajganii” de controlori l-au dat jos din troleibuz sa-l amendeze. Nimic neobisnuit pana aici. Am tras cu urechea la “scandalul” cu pricina si-am aflat ca de fapt omul avea bilet de RATB, doar ca in troleibuzul respectiv nu exista niciun dispozitiv unde sa-ti compostezi biletul, doar aparatele de validare a cardurilor RATB. Recunosc, mi-a trecut prin gand ideea de-a face “blatul” pe RATB, dar m-am linistit repede.  Cuprins de remuscari m-am indreptat cu greu printre nametii de zapada spre chioscul de bilete sa-mi iau bilet, abonament, ce-o fi. Aici stupoare, coana vanzatoarea mi-a zis ca n-are bilete pe hartie doar carduri RATB si portofel electronic. Mi-e rusine sa recunosc, habar n-aveam cu ce se mananca astea. Cu un aer sictirit si-o atitudine dispretuitoare a inceput sa-mi explice cum sta treaba:

Deci d`mle, iti iei cardul si pui cati bani vrei pe el!

– Pai doamna, eu as vrea un abonament pe o linie + abonamentul de metrou, se poate?

Se poate dar nu am comunicare. Sunt offline!

(recunosc, aici am facut eu niste ochi ca de broscoi)

-Nu va suparati, cum adica nu aveti comunicare?

E totul in retea domnule, toate centrele de abonamente RATB e conectate la retea, dar mie imi apare acum ca e offline. Nu se poate personaliza carduri.

– Deci nu pot sa-mi fac abonament la dvs.?

Tocmai v-am spus, nu am cominicare, e offline. Incercati la “Castanilor” sau la “Iancului”. Poate la ei are comunicare si se poate personaliza cardul.

(Ma rodea rau de tot, vroiam sa ii recomand un manual de gramatica. Nu mai suportam “dialectul” ei.)

– Bine, atunci vreau bilet sau cum ii spuneti dvs., portofel electronic.

Va costa 3,7 lei (parca atata a zis) cardul +  2,6 lei doua bilete.

– Stati putin, doua calatorii ma vor costa 6,3 lei?

Nu domnule, doua calatorii va costa 2,6 lei dar trebuie sa-mi achitati si valoarea plasticului asta.

-Aha….

Asta da afacere, bineinteles pentru RATB. Eram intr-o ceata totala, ma si simteam “din alta retea”, eram o victima a sistemului. In spatele meu deja se adunasera cativa oameni asa ca am renuntat sa mai “comunic” cu distinsa doamna. La Castanilor situatia era identica, la Iancului asemenea. Am renuntat intr-un final. N-au “comunicare”, asta e! Probabil de restart la calculator n-au auzit. Ma intreb de ce se chinuie RATB-ul sa modernizeze sistemul de taxare atata timp cat ei nu si-au rezolvat celelalte probleme pe care le au. In conceptia sefilor de la RATB acesta era ultimul pas pe care-l mai aveau de facut pentru a concura cu transportul in comun din celelalte capitale europene. NU, total gresit, RATB-ul ar trebui sa-si rezolve in primul rand problema cu orarul  de transport.

Referitor la subiectul “masina personala vs transportul in comun”: aglomeratia din Bucuresti va disparea treptat cand transportul in comun va deveni cu adevarat civilizat, cand orele inscrise in fisele de parcurs vor fi respectate cu strictete astfel incat bucurestenii sa fie tentati sa foloseasca RATB-ul in detrimentul masinii personale. De foarte multe ori am vazut cate trei autobuze ale liniei 335 sau 311 plecand concomitent de la capatul de linie.   Cu parere de rau trebuie sa afirm ca in acest moment transportul in comun din Bucuresti este departe de-a fi civilizat, de punctualitate nici nu poate fi vorba, iar mai mult de atat mai marii RATB-ului se chinuie sa-l faca si mai birocratic.

Ramane intrebarea: unde-mi fac si eu un abonament??? Parca mi-e dor de zilele alea cand functiona sistemul: din mana-n mana, pana-n fund la taxatoare!




Hotelul de gheata

Duminica am dat o fuga pana la Hotelul de gheata de la Balea Lac. Drumul din Sibiu pana la Balea Cascada a fost perfect, curatat, uscat si fara prea multe gropi (ceea ce nu pot spune despre Dealul Negru). Pana voi face o selectie a pozelor, am pus un film scurt sa va faceti o ideea de cum arata.


Ice Hotel – Lake Balea
Uploaded by ovidiux. – Explore exotic destinations and travel videos.

Cu tancul pe Dealul Negru

Nici nu s-au terminat bine problemele cu ninsoarea care ne-a luat prin surprindere ca de fiecare data; cu dezapezirea care s-a facut asa cum stiu romanii mai bine, c-a aparut o alta problema: gropile din asfalt . De-a lungul timpul,  de cand conduc pe soselele patriei am tot intalnit drumuri proaste.

Cu spaima imi aduc aminte de asa zisul drum european E671 Satu Mare – Carei – Oradea.  Ori de cate ori trebuia sa ma duc la Carei sau Oradea ma apucau frisoanele. Luam harta, cautam variante ocolitoare, orice – numai pe acel drum NU.  Stiu ca prin ’40 in timpul razboiului, pe acolo au trecut si tancurile rusesti, si cele nemtesti si-ale romanilor sau ungurilor, dar intre Pitesti – Rm Valcea pe celebrul “Dealu` Negru” cine-a trecut???  N-am vazut in viata mea un drum mai “praf” ca asta, iar pe de alta parte nu inteleg cum un drum reparat acum  2 ani a ajuns in halul asta. N-am sa accept scuza ca pe Dealu Negru circula multe TIR-uri, exclus – de ce Valea Oltului de la Rm Valcea la Sibiu se prezinta in conditii foarte bune? Ca tacamul sa fie complet adaugati multa ceata. Cam 20 de km din sectorul de drum Rm Valcea – Pitesti sunt pur si simplu impracticabili. Incerci sa ocolesti un crater, cazi in alte doua. Te astepti ca la fiecare pas un mini vulcan sa erupa din craterele de pe drum. In localitatea Zamfiresti drumul s-a surpat, asa ca se circula doar pe-o singura banda.  In concluzie Dealul Negru arata precup un poligon militar in care toate armatele din NATO si-au testat tancurile.

Timpi:

Sibiu – Rm Valcea 93 km – aproximativ 1 ora si 10 minute

Rm Valcea – Pitesti 60 km – aproximativ 2 ore si 15 minute

Pitesti – Bucuresti  118 km – 50 minute

Pe 21 ianuarie in ziarul Gandul, Radu Berceanu declara: “Mi se rupe sufletul cand vad pe ce drumuri merg cu masina. Mi-au si zgariat-o cu cheia…”

Mie nu mi se rupe deloc sufletul de Berceanu sau de masina lui, in schimb as “plomba” toate gropile de pe Dealu Negru cu el.