Monthly Archives: November 2010

TIR

Camionagii

Uneori, o calatorie pe ruta Bucuresti – Baia Mare poate fi o experienta de neuitat. Cel putin odata aceasta calatorie trebuie facuta noaptea, pentru ca spectacolul nocturn nu se compara cu ce vezi ziua. Noaptea e intuneric ca de aia e noapte, dar cand din ceruri se coboara D-zeu pe sosele patriei se face lumina. Cand Domnul a zis: Sa fie lumina!, apoi a fost lumina. “Domnul” a aparut din neant, din bezna noptii, poate dintr-o parcare, sau poate direct din ceruri. Era el, iar numele lui era Gicu. Camionagiul din noapte. Rupea asfaltul intre Dej si Baia Mare, care oricum e distrus de cativa ani. Incerca sa ma depaseasca, dar probabil pentru ca era prea incarcat nu reusea.  Gicu e un camionagiu, tirist, cum vreti sa-i spuneti, poate ca oricare altul.  Gicu si-a decorat “jucaria” cu sute de luminite, dar nu s-a multumit sa-si orneze doar cabina, a impodobit si remorca. Gicu era “lumina”, acea lumina care face ca noaptea sa para zi. Cu toate astea Gicu are ceva in plus. Crucea albastra cu margine rosie. O imensa cruce luminoasa din zeci, sute, poate mii de beculete. E Gicu divin cu crucea divina. Nu se poate sa nu-l observi, il vezi de mare distanta. Efectul psihedelic este garantat, mai ales daca Gicu vine din spate.  Crucea luminoasa care taie bezna noptii si-ti lumineaza tie drumul. Ma intreb daca intr-o masina s-ar afla un grup compact de calugarite, calugari, preoti sau alte fete bisericesti – cum ar reactiona la aparitia din neant a lui Gicu? S-ar inchina, ar avea tendinta s-o pupe, poate pentru ultima data. Un exercitiu de imaginatie destul de morbid.

Cei ca Gicu, dar si altii fac condusul pe strazile din Romania un adevarat deliciu. Te gandesti foarte bine atunci cand te urci la volan, daca te tin cauciucurile sau franele, pentru ca odata  si-o data s-ar putea sa ai de-a face cu ei. Poate Gicu nici nu e un camionagiu periculos, doar el aduce “lumina” – un adevarat “botezator” al soselelor.

Din punctul meu de vedere Gicu face parte din categoria: “(i)Luminatii”. Nu-i inteleg de ce-si orneaza tir-urile de parca ar fi in reclama Coca Cola de Craciun. Gicule, te vad, chiar daca e noapte. Conduci ditamai TIR-ul nu o amarata de caruta.

Personal, mi se par mult mai stresanti in trafic cei cu placute in parbriz de genul: furiosul, regele soselelor, etc. Astia sunt: “Grabitii”. Ii vezi, si-i simti in coasta ta. Vrei sa-i depasesti, ei accelereaza. Pe autostrada, sau pe drumurile cu mai mult de-o banda pe sens, nu s-ar da la o parte  sub nicio forma. Sunt cei care-ti ofera senzatiile cele mai tari, mai ales atunci cand isi aprind toate proiectoarele de parca ai fi pe masa de operatie.

Acum vreo doi sau trei ani, pe Valea Oltului l-am intalnit si pe instructorul de sex, avea un autocolant in partea de sus a parbrizului pe care scria: “Cabina de proba pentru femei”. Asta intra in cateogria “Obsedatii”. Aici mai trebuie amintiti si cei care scot capul pe geam dupa femei, fluiera, claxoneaza isteric atunci cand vad vreo “afordita”.

Din pacate in ultima vreme s-au inmultit cei din categoria “Kamikaze“.  Nu vei sti niciodata de unde au aparut, sunt rapizi, cu un compartament sinucigas, conduc adevarate sicrie pe roti, pentru ei banda de mers sau contrasens inseamna acelasi lucru, iar de multe ori din cauza condusului excesiv adorm la volan. Cu ei ai sau nu ai noroc, nu prea poti sa-i eviti, te rogi doar sa te evite ei pe tine.

Nu intentionat, i-am lasat la final pe cei din categoria “Profesionistii”. Iti fac semn cand poti sa-i depasesti, folosesc prima banda acolo unde situatia le permite,  iti multumesc folosind lumina avariilor sau flashurile daca le faci vreun bine, etc. Sunt in stare sa evite o situatie de rahat pe care poate chiar tu ai creat-o. Toata stima pentru ei.

Asfalt uscat tuturor.