Archive for the ‘Blog’ Category:
Strabate iarna cu trenul
Va mai amintiti de schitele lui Caragiale a caror actiune se petrece in gara sau in tren? Cu domnul Goe care-si pierde biletul, (deh pe vremea aia trenul avea “iuteala” maxima de 120 km/h), cu damele ce pleaca la Sinaia, trenuri pline de cucoane simandicoase cu geamantane imense. Parca pe vremea aia calatoria cu trenul avea un “parfum” aparte, o parte din el l-am regasit si prin anii 80, din pacate in zilele noastre “farmecul” a disparut, iar calatoria se rezuma doar la noroc.
Strabate iarna cu trenul …
Haios slogan, nu? Ei bine, eu l-as modifica putin: “Nu strabate tara cu trenul iarna”. Poza este de-a dreptul sugestiva, se potriveste de minune. Asa arata si geamul de la vagonul de dormit nr 11 al Acceleratului 1641 Bucuresti Nord – Baia Mare. Cand au folosit aceasta poza pentru prima pagina a site-ului www.cfrcalatori.ro , ori au dat dovada de foarte multa prostie, ori au fost extrem de sinceri cu calatorii.
Incet, incet CFR-ul se indreapta spre un inevitabil faliment, iar motivele sunt destule:
- minutele de intarziere, CFR-ul devine lider de piata si campion incontestabil la minute nationale de intarziere. Nici cu cele internationale nu sta mai bine, noroc cu vecinii ca mai recupereaza.
Aproape ca nu exista zi fara ca cel putin cateva zeci de trenuri sa inregistreze intarzieri in statiile de sosire. Cauzele sunt diverse: infrastructura precara, vagoane depasite ca vechime, furturi de cabluri, vremea, etc.
Tragic este cand trenul intarzie la plecare, mai concret: ACC 1641 care se formeaza in Bucuresti Nord si are ora de plecare 20:15, a plecat cu o intarziere de 55 de minute. Motivul, defectiune tehnica.
- pretul biletelor vs conditii de calatorie: Un bilet dus intors pe ruta Bucuresti Nord – Baia Mare – Bucuresti Nord la vagon de dormit costa aproximativ 380 lei. La cuseta cu 4 paturi: 220 lei. Nu am luat in considerare calatoria la clasa II pentru ca mi se pare inuman sa calatoresti peste 14 ore in acest fel. La Tarom, daca biletul este luat din timp costa aproximativ 100 euro, dar ajungi intr-o ora la destinatie.
In Romania calatoria cu trenul devine o chestiune de noroc. Nu te poti baza pe nimic, trenul intarzie de diverse motive, vara ca se dilata sinele, iarna pentru ca ele crapa din cauza gerului, sau apare vreun Mos Craciun pe sine, garile sunt jegoase, toaletele sunt insalubre, biletele sunt scumpe, in vagoane ori e prea frig, ori e prea cald, samd.
Vorba unui anonim: in Romania, CFR-ul si agricultura au cativa dusmani: primavara, vara, toamna si iarna, dar ne-am resemnat ca doar Miorita s-a nascut aici. In rest, “calatorie placuta”.
Camionagii
Uneori, o calatorie pe ruta Bucuresti – Baia Mare poate fi o experienta de neuitat. Cel putin odata aceasta calatorie trebuie facuta noaptea, pentru ca spectacolul nocturn nu se compara cu ce vezi ziua. Noaptea e intuneric ca de aia e noapte, dar cand din ceruri se coboara D-zeu pe sosele patriei se face lumina. Cand Domnul a zis: Sa fie lumina!, apoi a fost lumina. “Domnul” a aparut din neant, din bezna noptii, poate dintr-o parcare, sau poate direct din ceruri. Era el, iar numele lui era Gicu. Camionagiul din noapte. Rupea asfaltul intre Dej si Baia Mare, care oricum e distrus de cativa ani. Incerca sa ma depaseasca, dar probabil pentru ca era prea incarcat nu reusea. Gicu e un camionagiu, tirist, cum vreti sa-i spuneti, poate ca oricare altul. Gicu si-a decorat “jucaria” cu sute de luminite, dar nu s-a multumit sa-si orneze doar cabina, a impodobit si remorca. Gicu era “lumina”, acea lumina care face ca noaptea sa para zi. Cu toate astea Gicu are ceva in plus. Crucea albastra cu margine rosie. O imensa cruce luminoasa din zeci, sute, poate mii de beculete. E Gicu divin cu crucea divina. Nu se poate sa nu-l observi, il vezi de mare distanta. Efectul psihedelic este garantat, mai ales daca Gicu vine din spate. Crucea luminoasa care taie bezna noptii si-ti lumineaza tie drumul. Ma intreb daca intr-o masina s-ar afla un grup compact de calugarite, calugari, preoti sau alte fete bisericesti – cum ar reactiona la aparitia din neant a lui Gicu? S-ar inchina, ar avea tendinta s-o pupe, poate pentru ultima data. Un exercitiu de imaginatie destul de morbid.
Cei ca Gicu, dar si altii fac condusul pe strazile din Romania un adevarat deliciu. Te gandesti foarte bine atunci cand te urci la volan, daca te tin cauciucurile sau franele, pentru ca odata si-o data s-ar putea sa ai de-a face cu ei. Poate Gicu nici nu e un camionagiu periculos, doar el aduce “lumina” – un adevarat “botezator” al soselelor.
Din punctul meu de vedere Gicu face parte din categoria: “(i)Luminatii”. Nu-i inteleg de ce-si orneaza tir-urile de parca ar fi in reclama Coca Cola de Craciun. Gicule, te vad, chiar daca e noapte. Conduci ditamai TIR-ul nu o amarata de caruta.
Personal, mi se par mult mai stresanti in trafic cei cu placute in parbriz de genul: furiosul, regele soselelor, etc. Astia sunt: “Grabitii”. Ii vezi, si-i simti in coasta ta. Vrei sa-i depasesti, ei accelereaza. Pe autostrada, sau pe drumurile cu mai mult de-o banda pe sens, nu s-ar da la o parte sub nicio forma. Sunt cei care-ti ofera senzatiile cele mai tari, mai ales atunci cand isi aprind toate proiectoarele de parca ai fi pe masa de operatie.
Acum vreo doi sau trei ani, pe Valea Oltului l-am intalnit si pe instructorul de sex, avea un autocolant in partea de sus a parbrizului pe care scria: “Cabina de proba pentru femei”. Asta intra in cateogria “Obsedatii”. Aici mai trebuie amintiti si cei care scot capul pe geam dupa femei, fluiera, claxoneaza isteric atunci cand vad vreo “afordita”.
Din pacate in ultima vreme s-au inmultit cei din categoria “Kamikaze“. Nu vei sti niciodata de unde au aparut, sunt rapizi, cu un compartament sinucigas, conduc adevarate sicrie pe roti, pentru ei banda de mers sau contrasens inseamna acelasi lucru, iar de multe ori din cauza condusului excesiv adorm la volan. Cu ei ai sau nu ai noroc, nu prea poti sa-i eviti, te rogi doar sa te evite ei pe tine.
Nu intentionat, i-am lasat la final pe cei din categoria “Profesionistii”. Iti fac semn cand poti sa-i depasesti, folosesc prima banda acolo unde situatia le permite, iti multumesc folosind lumina avariilor sau flashurile daca le faci vreun bine, etc. Sunt in stare sa evite o situatie de rahat pe care poate chiar tu ai creat-o. Toata stima pentru ei.
Asfalt uscat tuturor.
Podul Prieteniei
Daca aveti de gand sa traversati podul de peste Dunare dintre Giurgiu si Ruse, zis si Podul Prieteniei veti plati probabil cea mai scumpa taxa de acest gen din Europa. In repetate randuri oficialii romani si bulgari s-au intalnit pentru a discuta despre eventualitatea eliminarii taxei, sau micsorarea ei astfel incat din banii obtinuti podul sa fie intretinut in conditii cat de cat optime. Nu va ganditi la largirea lui la 4 benzi. Ca sa nu dau dovada de subiectivism pot sa va spun ca recent podul a fost cat de cat carpit si reparat, iar drumul pana in vama romana a fost pe-o parte asfaltat.
In prezent traversarea singurului pod care leaga Romania si Bulgaria costa 26,11 lei pentru partea romana, respectiv 6 euro pentru partea bulgara. Pana la 1 iulie partea romana percepea 24 lei, dar in loc sa ieftineasca taxa au preferat sa o majoreze cu 2,1 lei.
Aici intervine un alt aspect, sa nu va asteptati la rest, functionarii de la ghiseu sunt tot atat de acri precum o lamaie. I-am intins casierei 30 lei iar restul primit a fost de 3 lei motivand ca nu are marunt. Nu as fi saracit cu o paguba de 9 bani in portofel, dar ideea in sine m-a deranjat. Am schimbat placa si i-am spus ca am eu marunt, oferindu-i urmatorul “monetar”:
2 bancnote de 10 lei = 20 lei
10 fise de 50 de bani = 5 lei
11 fise de 10 bani = 1,1 lei
1 fisa de 5 bani = 5 bani
==========================
Total: 26,15 lei (bineinteles ca i-au ramas 4 bani, asta ca n-am avut eu 1 ban)
- Poftiti doamna, acum o sa aveti marunt.
Fata ei exprima ura, dezgust, manie, furie, si-ar fi bagat mana prin gemuletul ghiseului sa ma stranga de gat. Mi-a aruncat intr-o scarba chitanta si-a inchis geamul. Nu vreau sa ma gandesc cat e spaga dupa o tura de munca.
