Tag Archives: bucuresti

photo 1

Iarna

winter

Iarna pe ulita

Iarna nu-i ca vara

A mai trecut un an si autoritatile noastre tot n-au invatat ca iarna nu-i ca vara. Conceptul asta ii depaseste la fel cum ii depaseste si “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”.  Probabil vor mai trece cativa ani pana cand cineva se va sesiza ca ninsoarea vine cand nu te astepti. Sunt incompetenti, asta o stim cu totii. Inca odata au fost luati prin surprindere. Ma amuz teribil cand aud aceste cuvinte ba la radio, ba la televizor. Se trezeste cate un pulifrici de la administratia drumurilor sa ne spuna aceleasi cuvinte an de an: “am fost luati prin surprindere”. In fiecare an situatia se repeta, sincer sa fiu, ma astept ca si la anu’ sa fie la fel. Imi si imaginez cum o sleata de incompetenti care se autointituleaza “comandamentul de iarna” stau la o citirica, la o cafea sau un vin fiert si discuta. “-Ba, vine ninsoarea asta sau nu?” Ei stau si asteapta sa ninga, dupa o perioada se plictisesc iar apoi se duc linistiti la casele lor. A doua zi vor da vina pe meteorologi ca nu i-au anuntat la timp. Noi, ca si contribuabili, suntem vesnic nemultumiti, nu stim sa apreciem eforturile lor mai ales in iunie, iulie, august cand dezapezirea mergea snur. Ati vazut vreun petec de zapada in acele luni? NU! Asta pentru ca ei si-au facut datoria si-au fost prezenti de la primele ore pe toate strazile.

Sa revenim la ziua de azi, 15 decembrie 2009:

Pe la 9:30 m-am trezit si-am aruncat o privire pe fereastra. Inlemnisem!!! Afara ningea ca-n povesti. Eu azi la 12:00 aveam ore in poligon pentru motor. S-au dus naibii… Ma resemnez si ma arunc inapoi in pat.

La 10:30 suna desteptarea. Speram ca totul sa fi fost doar in vis, dar din pacate n-a fost asa. Prin geamul sufrageriei se vedea albul imaculat. Manusi, hanorac, geaca, bocanci si treci la treaba Ovidiu.

Ora 11:30 – ies din bloc si iau contact cu realitatea. Nu, n-am vazut sange sau atrocitati, in schimb ochii mi s-au umplut instant de lacrimi din cauza viscolului. Lacrimile siroiau pe obrajii mei. Nici nasul nu s-a lasat mai prejos. Dupa 30 de minute termin de curatat masina si pornesc spre Iancului.

Ora 12:00 – B-dul Constantin Brancoveanu: Cu toate ca am cauciucuri de iarna am zis sa testez frana sa-mi fac o estimare in caz de pericol. Am apasat-o incet, apoi din ce in ce mai tare. M-am dus ca sania … Intrase ABS-ul. E clar, nu e ceea ce pare a fi. Mi-am continuat agale drumul pe Nitu Vasile inspre P-ta Sudului. Viteza maxima (nerecomandata) 15 km/h. Soseaua era sticla. In zare se vedea o imensa colonoana de masini care stationa. Nu se intampla nimic.

Ora 12:45 – Calea Vacaresti:  A durat 45 de minute sa trec de Piata Sudului. Traiam un deja vu. S-a mai intamplat asta dar nu stiu cand, poate in ianuarie 2008, sau poate atunci cand au schimbat liniile de tramvai pe Vacaresti. Nu stiu, oricum de foarte mult timp n-am parcurs o distanta de aproximativ 2 km in 45 de minute.

Ora 13:20 – Intersectia Mihai Bravu cu Calea Vitan: Semaforul arata culoarea rosie. In fata mea o doamna intr-un Smart.  Coloana se urneste “batraneste”. Doamna in schimb, NU, ba din contra micuta ei masina o ia la vale. Cu spatele. Pastrasem o distanta destul de mare fata de ea, dar din pacate aceasta se micsora din ce in ce mai tare. Ea ambala disperata masina, rotile se invarteau in gol iar ea nu facea altceva decat sa lustruiasca si mai bine asfaltul care parea sticla. Nu cred ca exista un patinoar mai bun in Bucuresti.  Am dat cu spatele si m-am bagat pe prima banda. Bafta mea, era goala. Micutul Smart se intorsese de-a curmezisul. Era pierduta, rotea disperata volanul, schimba vitezele, D-zeu stie ce era in capul ei.

Ora 13:50 – Matasari. Am invins. Mi-am calculat timpul bine, am gasit si loc de parcare din prima. La 14:00 fix intram in birou.

Consumul a sarit de 12 l/100 km.

Viteza maxima 30 km/h.

Viteza medie: 8km/h.

Treapta de viteza folosita constant: I-a si izolat a II-a.

In mod sigur diseara toate jurnalele de stiri vor incepe cu: Romania sub nameti, zapada in Bucuresti, viscol la munte,  ambuteiaje in trafic, drumuri blocate,  trenuri intarziate, aeroporturi inchise, record de accident usoare, samd. Da, stiu, iarna nu-i ca vara.

Curatenia de vara

Traim in Bucuresti. Ne-am obisnuit deja.  Cocalarii din trafic, manelistii de la coltul blocului, vanzatoarele acrite si sictirite, snobii de Dorobanti, in acest peisaj mirific a mai aparut o specie: javra de apartament. De regula e casnica si plictisita. Locuieste in cartiere gen: Militari, Pantelimon, Berceni sau Titan. Strange toate pungile de la cumparaturi, pastreaza cartoanele de la electrocasnicele cumparate pe care apoi le depoziteaza pe unde apuca. Balconul este locul preferat. Odata pe an face curatenie. Urmariti-o in toata splendoarea ei:

Nu trebuie confundata cu spioana blocului sau barfitoarea de etaj.

Cu multumiri Adinei pentru video.

Blonda curioasa

Tarziu in noapte ma indreptam spre casa. Fumam, asteptand verdele la semafor. In stanga mea pe banda 3 ajunge un  Fiat (nush de care) cu 4 tipe la bord. Cred ca erau usor afumate. Se hlizeau intr-una. As putea spune una mai frumoasa ca alta. Doar atat. De mai mult nu e nevoie. Instinctual am intors capul si m-am uitat spre superbele creaturi, ele la fel … un zambet din partea mea, patru ranjete din partea lor. Acum ma intreb, de ce am zambit??? …  Curioasa din fire, cea din dreapta ma intreba: Continue reading

Noaptea Muzeelor

Am fost si eu sambata la “Noaptea Muzeelor”. Din pacate am pornit cam tarziu de acasa, dar am apucat sa vad doua muzee: Muzeul Militar si Muzeul Tehnicii. Cred ca suntem niste frustrati si niste “fomisiti” din moment ce noi, romanii, mergem la muzee numai atunci cand intrarea este libera.

Langa Muzeul Militar gaseai de toate: curve, matroane, casino-uri, cocalari, toata fauna Bucurestiului. In schimb nu gaseai locuri de parcare. Nici nu m-as fi asteptat. In muzeu in schimb o caldura insuportabila. Imaginati-va 2000 de subtiori si 35 de grade Celsius. Mai condimentati si cu parfumuri ieftine, adaugati un strop de transpiratie si eventual cateva ragaituri de la berea bauta de unii. Aroma este …. inconfundabila.
Din punct de vedere al organizarii, cred ca puteau mai mult, diverse parti ale Muzeului Militar nu erau deschise publicului. Ce m-a socat in interiorul muzeului, au fost niste cocalari manelisti care venisera la agatat.In schimb mi-am cumparat un steag:

La Muzeul Tehnicii din Parcul Carol a fost mai soft, semn ca cocalarii si manelistii nu prea erau interesati de stramosul Vertu-ului, sau al BMW-ului treier. Nu i-au pasionat nici motoarele vechi ce sa mai vorbim pompe de apa actionate manual cu care se stingeau incendiile la sfarsitulu secolului XIX-lea.

Dar cum nicio padure nu este lipsita de uscaturi, ce-a aparut si aici … Mitza Biciclista. Un bucata pustoaica de 17-18 ani era cocotzata pe un exponat, o bicicleta foarte veche, de la inceputul anilor 1900, care parea sa o ia pe urmele Mitzei Biciclista.

A fost fun.

dristor1

Shaorma innobilata

Orice oras are legendele lui urbane. Nici Bucurestiul nu face o exceptie. Azi noapte mi se facuse pofta de-o shaorma, nu mai mancasem de foarte mult timp. Cu toate ca am o shaormerie in fata blocului am preferat-o pe cea din Dristor. Doar e renumita, orice mancator de shaorma a auzit de ea. Pana si prieteni de-ai mei din Baia Mare au auzit de ea, m-au intrebat de mai multe ori: “Cum e shaorma aia de la voi, aia din Dristor?”

Nu am mai mancat o shaorma de la Dristor de foarte mult timp. Cred ca de mai bine de 3 ani. Aparuse  acea legenda urbana, shaorma din Dristor e  innobilata. Anumiti baieti care lucrau acolo, plictisindu-se noaptea, adaugau un sos alb – productie proprie, rezultat prin frecarea unei parti a corpului direct  in maioneza folosita la prepararea shaormei. Era chiar o competie intre ei, care ofera o cantitate mai mare de “sos alb”. Asta m-a tinut departe de aceasta shaormarie.

Si totusi, azi noapte am cedat – am fost pana la Dristor si mi-am luat o shaorma de vita. Fara maioneza. S-au modernizat intre timp, accepta si plata cu cardul, dar parca au scumpit-o. Printre clientii nocturi se aflau si oamenii legii. Asta mi-a dat un plus de incredere.

dristor1

dristor2

Mai revin pe la ei peste vreo 3 ani.