Zapada multa, locuri de parcare putine, stradute pline de nameti – nu e o zi fericita sa ma duc cu masina la munca.

Luni dimineata, ora 10:30 – mare scandal in statia de RATB de la Piata Sudului. Un calator a fost prins fara bilet  iar “vlajganii” de controlori l-au dat jos din troleibuz sa-l amendeze. Nimic neobisnuit pana aici. Am tras cu urechea la “scandalul” cu pricina si-am aflat ca de fapt omul avea bilet de RATB, doar ca in troleibuzul respectiv nu exista niciun dispozitiv unde sa-ti compostezi biletul, doar aparatele de validare a cardurilor RATB. Recunosc, mi-a trecut prin gand ideea de-a face “blatul” pe RATB, dar m-am linistit repede.  Cuprins de remuscari m-am indreptat cu greu printre nametii de zapada spre chioscul de bilete sa-mi iau bilet, abonament, ce-o fi. Aici stupoare, coana vanzatoarea mi-a zis ca n-are bilete pe hartie doar carduri RATB si portofel electronic. Mi-e rusine sa recunosc, habar n-aveam cu ce se mananca astea. Cu un aer sictirit si-o atitudine dispretuitoare a inceput sa-mi explice cum sta treaba:

- Deci d`mle, iti iei cardul si pui cati bani vrei pe el!

- Pai doamna, eu as vrea un abonament pe o linie + abonamentul de metrou, se poate?

- Se poate dar nu am comunicare. Sunt offline!

(recunosc, aici am facut eu niste ochi ca de broscoi)

-Nu va suparati, cum adica nu aveti comunicare?

-E totul in retea domnule, toate centrele de abonamente RATB e conectate la retea, dar mie imi apare acum ca e offline. Nu se poate personaliza carduri.

- Deci nu pot sa-mi fac abonament la dvs.?

- Tocmai v-am spus, nu am cominicare, e offline. Incercati la “Castanilor” sau la “Iancului”. Poate la ei are comunicare si se poate personaliza cardul.

(Ma rodea rau de tot, vroiam sa ii recomand un manual de gramatica. Nu mai suportam “dialectul” ei.)

- Bine, atunci vreau bilet sau cum ii spuneti dvs., portofel electronic.

- Va costa 3,7 lei (parca atata a zis) cardul +  2,6 lei doua bilete.

- Stati putin, doua calatorii ma vor costa 6,3 lei?

- Nu domnule, doua calatorii va costa 2,6 lei dar trebuie sa-mi achitati si valoarea plasticului asta.

-Aha….

Asta da afacere, bineinteles pentru RATB. Eram intr-o ceata totala, ma si simteam “din alta retea”, eram o victima a sistemului. In spatele meu deja se adunasera cativa oameni asa ca am renuntat sa mai “comunic” cu distinsa doamna. La Castanilor situatia era identica, la Iancului asemenea. Am renuntat intr-un final. N-au “comunicare”, asta e! Probabil de restart la calculator n-au auzit. Ma intreb de ce se chinuie RATB-ul sa modernizeze sistemul de taxare atata timp cat ei nu si-au rezolvat celelalte probleme pe care le au. In conceptia sefilor de la RATB acesta era ultimul pas pe care-l mai aveau de facut pentru a concura cu transportul in comun din celelalte capitale europene. NU, total gresit, RATB-ul ar trebui sa-si rezolve in primul rand problema cu orarul  de transport.

Referitor la subiectul “masina personala vs transportul in comun”: aglomeratia din Bucuresti va disparea treptat cand transportul in comun va deveni cu adevarat civilizat, cand orele inscrise in fisele de parcurs vor fi respectate cu strictete astfel incat bucurestenii sa fie tentati sa foloseasca RATB-ul in detrimentul masinii personale. De foarte multe ori am vazut cate trei autobuze ale liniei 335 sau 311 plecand concomitent de la capatul de linie.   Cu parere de rau trebuie sa afirm ca in acest moment transportul in comun din Bucuresti este departe de-a fi civilizat, de punctualitate nici nu poate fi vorba, iar mai mult de atat mai marii RATB-ului se chinuie sa-l faca si mai birocratic.

Ramane intrebarea: unde-mi fac si eu un abonament??? Parca mi-e dor de zilele alea cand functiona sistemul: din mana-n mana, pana-n fund la taxatoare!

Baimarenii se plang ca se circula bara la bara. Sa va explic ce inseamna “bara la bara in Baia Mare”. Cinci-sase masini care asteapta la semafor, poate nu ajung sa treaca la primul verde, dar la al doilea sigur trec, 15 minute dintr-un capat in altul al orasului si pe alocuri niste cetateni care traverseaza strada. Multimea asta de oameni creeaza un adevarat haos in trafic. Azi am fost  in Real la cumparaturi: toata distractia dus-intors a durat 50 de minute. Haos frate, ce mai!

“In cursul zilei de ieri au avut loc mai multe tamponari din cauza aglomeratiei si a soferilor care si-au pierdut rabdarea, stand la intersectii.” - pai dragi baimareni, va recomand un traseu din Bucuresti, Berceni – Obor, dimineata la 8.  Sa vedeti cati stati la Piata Sudului, sau la Iancului sau la Obor. Mai bine nu, ca nu vor fi destule ambulante si masini de descarcerare pentru voi.

“Aglomeratie este peste tot, de dimineata si pana seara tarziu. Inca de la primele ore ale diminetii, principalele artere ale orasului (sa fim seriosi, metropolei) au fost impanzite de masini. Astfel, cei care ies la cumparaturi trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare si sunt sfatuiti sa fie … pietoni.” – Care va sa zica asa sta treaba. Aglomeratie peste tot. Ciudat, acum doua seri la zece seara nu era nimeni pe drum si eram pe principala artera din Baia Mare, pe B-dul Bucuresti si nici azi nu erau prea multi. Unde va e rabdarea tipic ardeleneasca?

———–

Ana Maria Moisa, redactor la Glasul Maramuresului ne da cateva sfaturi:

Sfaturi pentru sarbatori fericite:

- pomul de iarna trebuie amplasat cat mai departe de orice sursa de caldura; (eu ma gandeam sa-l pun pe soba)

- instalatiile pentru pomul de iarna si elementele decorative aflate sub tensiune necesita o supraveghere permanenta;

- mijloacele de gatit vor fi exploatate numai in conditii de siguranta; (n-am cuvinte)

- sefii unitatilor in care se organizeaza Revelionul trebuie sa asigure verificarea si remedierea tuturor deficientelor la echipamentele pe care le utilizeaza, instruirea personalului angajat, atentionarea participantilor, mentinerea libera a cailor de evacuare, precum si asigurarea mijloacelor de stingere. (deci garcon` s-a inteles, mai adu o vodca)

Domnisoara asta este o adevarata mana cereasca la casa omului. Eu as pune-o sa semneze articolele astfel: Sefa cu protectia muncii si CTC-ul.

Ieri dimineata la 8 am pornit din Bucuresti spre Baia Mare. Cele doua ore pe care le-am parcurs din Berceni pana in Otopeni erau un fleac fata de ce avea sa urmeze. In jur de 11 AM intram in Ploiesti, inghetat bocna, termperatura din masina nu era cu foarte multe grade mai mare decat cea de afara. Ceva nu era in regula. Un popas la reprezentata Opel din Ploiesti a lamurit misterul, termostatul era de vina. Temperatura motorului nu urca mai sus de 40 de grade la drum intins, iar in oras cand schimbam treptele de viteza mai des, ajungea pe la 55 de grade. In interiorul masinii caldura lipsea cu desavarsire. Sticla de Cola de pe bancheta din spate era aproape inghetata.
Cei din service au facut comanda pentru termostat pe care bineinteles nu-l aveau pe stoc, iar in jur de ora 14 “mosul” a adus termostatul. Cum romanii se misca in doua viteze: incet si foarte incet, schimbarea termostatului a durat vreo 3 ore, apoi au mai urmat inca aproape 2 de probe ca sa avem certitudinea ca functioneaza. Era ora 19:00 cand eu paraseam Ploiestiul si trecusera deja 11 ore de cand eu pornisem din Bucuresti. La ora asta in mod normal ar fi trebuit sa fi fost in Baia Mare, dar eu parcusesem doar 60 de km.
Se nastea o intrebare: ce fac? – pornesc spre Baia Mare sau ma intorc inapoi in Bucuresti. Am ales prima varianta, era un “challenge” mai mult sau mai putin inconstient din partea mea.
Drumul european E60 se prezenta in conditii bune, ora 21:00 in Brasov, ora 22:15 in Sighisoara, ora 23:00 in Tg Mures, ora 23:30 in Cluj. Ca o ironie a sortii n-am putut sa ma bucur prea mult de caldura pe care o dadea acum masina. Cand o porneam ma cuprindea o stare de moleseala. Am condus cu geamul putin deschis, sudand tigara dupa tigara. Un pachet si jumatate din Ploiesti pana Cluj. Ca tacamul sa fie complet am facut si-o pana la coborarea Feleacului. Al naibii cui s-a pus in calea fericirii mele. Afara nu erau decat – 13 grade, o vreme propice pentru schimbarea rotii. Era deja prea mult, chiar si pentru mine – obisnuit cu drumurile lungi.
Intr-un moment de luciditate am decis sa raman in Cluj Napoca, oboseala deja pusese stapanire pe mine. M-am cazat, am incercat sa fac un dus dar din pacate apa calda lipsea cu desavarsire. Am cautat o solutie sa scot apa dintr-un calorifer, n-am reusit asa ca m-am culcat.
O bormasina mi-a inseninat dimineata. Doua, trei injuraturi si hai la drum Ovidiu. Dupa 26 de ore am ajuns in Baia Mare. Promit sa nu mai rad de cei care au facut cu trenul 20 de ore din Constanta pana in Bucuresti.

Sa revenim la ziua de azi, 15 decembrie 2009:

Pe la 9:30 m-am trezit si-am aruncat o privire pe fereastra. Inlemnisem!!! Afara ningea ca-n povesti. Eu azi la 12:00 aveam ore in poligon pentru motor. S-au dus naibii… Ma resemnez si ma arunc inapoi in pat.

La 10:30 suna desteptarea. Speram ca totul sa fi fost doar in vis, dar din pacate n-a fost asa. Prin geamul sufrageriei se vedea albul imaculat. Manusi, hanorac, geaca, bocanci si treci la treaba Ovidiu.

Ora 11:30 – ies din bloc si iau contact cu realitatea. Nu, n-am vazut sange sau atrocitati, in schimb ochii mi s-au umplut instant de lacrimi din cauza viscolului. Lacrimile siroiau pe obrajii mei. Nici nasul nu s-a lasat mai prejos. Dupa 30 de minute termin de curatat masina si pornesc spre Iancului.

Ora 12:00 – B-dul Constantin Brancoveanu: Cu toate ca am cauciucuri de iarna am zis sa testez frana sa-mi fac o estimare in caz de pericol. Am apasat-o incet, apoi din ce in ce mai tare. M-am dus ca sania … Intrase ABS-ul. E clar, nu e ceea ce pare a fi. Mi-am continuat agale drumul pe Nitu Vasile inspre P-ta Sudului. Viteza maxima (nerecomandata) 15 km/h. Soseaua era sticla. In zare se vedea o imensa colonoana de masini care stationa. Nu se intampla nimic.

Ora 12:45 – Calea Vacaresti:  A durat 45 de minute sa trec de Piata Sudului. Traiam un deja vu. S-a mai intamplat asta dar nu stiu cand, poate in ianuarie 2008, sau poate atunci cand au schimbat liniile de tramvai pe Vacaresti. Nu stiu, oricum de foarte mult timp n-am parcurs o distanta de aproximativ 2 km in 45 de minute.

Ora 13:20 – Intersectia Mihai Bravu cu Calea Vitan: Semaforul arata culoarea rosie. In fata mea o doamna intr-un Smart.  Coloana se urneste “batraneste”. Doamna in schimb, NU, ba din contra micuta ei masina o ia la vale. Cu spatele. Pastrasem o distanta destul de mare fata de ea, dar din pacate aceasta se micsora din ce in ce mai tare. Ea ambala disperata masina, rotile se invarteau in gol iar ea nu facea altceva decat sa lustruiasca si mai bine asfaltul care parea sticla. Nu cred ca exista un patinoar mai bun in Bucuresti.  Am dat cu spatele si m-am bagat pe prima banda. Bafta mea, era goala. Micutul Smart se intorsese de-a curmezisul. Era pierduta, rotea disperata volanul, schimba vitezele, D-zeu stie ce era in capul ei.

Ora 13:50 – Matasari. Am invins. Mi-am calculat timpul bine, am gasit si loc de parcare din prima. La 14:00 fix intram in birou.

Consumul a sarit de 12 l/100 km.

Viteza maxima 30 km/h.

Viteza medie: 8km/h.

Treapta de viteza folosita constant: I-a si izolat a II-a.

In mod sigur diseara toate jurnalele de stiri vor incepe cu: Romania sub nameti, zapada in Bucuresti, viscol la munte,  ambuteiaje in trafic, drumuri blocate,  trenuri intarziate, aeroporturi inchise, record de accident usoare, samd. Da, stiu, iarna nu-i ca vara.

Partea II-a

Dupa doua cafele si un sandwich, cu inima cat un purice zgribulit in zapada, am pornit mai departe spre Baia Mare. Imi faceam calcule, e ora 4 … pe la 6 sunt in Tg Mures, pe la 8 in Dej si cu ajutorul Domnului pe la 10 in Baia Mare.

Iesirea din Sighisoara un adevarat cosmar. Zapada afanata, polei cat cuprinde, dar stupoare  – un plug dezapezea stradutele secundare din Sighisoara. Atat mi-a trebuit: o noua serie de binecuvantari la adresa “autoritatilor locale”, garnisita cu multa muie si traditionalul: lua-v-as falcile in pwla. Nu cred ca eram singurul. Tare mi-as fi dorit sa am o statie de emisie-receptie sa-i aud pe tiristi cum injura.

E60-ul ramanea in continuare acoperit de zapada, iar peisajul acesta a tinut pana aproape de Tg Mures. Noroc ca s-a oprit ninsoarea undeva in apropiere de Tg Mures.  Sighisoara – Tg Mures, un drum de aproximativ 50 minute a durat 110 minute.  Eram in grafic.

Luna s-a aratat in toata splendoarea ei din Mures spre Baia Mare, drumul curat, pe ici pe acolo polei, dar practicabil. 110 – 130 km/h inafara localitatilor, 95 km/h in localitati, cat sa nu-mi “pierd” permisul doar trebuia sa recuperez din cele 3 ore petrecute intre Brasov si Sighisoara. E o adevarata placere sa conduci intre Reghin si Dej, E578/E58 este un drum destul de liber mai ales noaptea.

Sosirea in Baia Mare a fost in jur de 8:30,  aproape zece ore de condus, daca iau in considerare pauza din Sighisoara.  Sper ca intoarcerea spre Bucuresti sa fie mai placuta.

Masca de zapada a rezistat din Sighisoara pana in Baia Mare.

La intoarcere: Valea Oltului sau DN1/E60 ?????

Seara se anunta minunata. Planuisem aceasta plecare spre Baia Mare de mai bine de o luna.

Ora 22:00 – dupa o scurta vizita in IKEA am pornit spre Baia Mare. DN1 relativ gol. Cateva masini, cateva TIR-uri….

Ora 23:30 – Sinaia … ploua putin, turisti prin statiune.

Ora 00:15 – surprinzator, nici sectorul Predeal – Brasov nu a fost aglomerat. Am strabatut Brasovul de la un capat la altul in mai putin de 15 minute.

Ora 00:30 – Padurea Bogatii, ninge abundent. Nici urma de vreun utilaj de dezapezire. Pe masura ce inaintez spre Sighisoara stratul de zapada creste. Ies din Padurea Bogatii in jur de 01:15 si intalnesc primele TIR-uri trase pe dreapta cu avariile pornite. Inaintarea le este imposibila. Limita de judet Brasov – Mures, 3 TIR-uri derapate, unul de-a curmezisul blocheaza E60-ul …. hmmm, stratul de zapada se ingroasa de la minut la minut. Stau 30 minute, bietul sofer isi muta intr-un final namila cativa cm mai la dreapta. Pornesc.

Ora 02:30 – Saschiz … imi bag pula in cei de la drumurile nationale. Si-n gura celor din Brasov, si-n gura celor din Mures. Niciun utilaj de dezapezire. Se circula groaznic, 30-40 km/h.  Nu-l iert nici pe primarul din Saschiz. Nu este pornit niciun bec in satul asta. La ce pula mea a mai venit Printul Charles aici.

Ora 03:15 – Sighisoara … un dobitoc iese din PETROM-ul de la intrare in Sighisoara. Imi taie fata, ia putina viteza  …. si-l vad invartindu-se. Probabil a tras frana de mana sa faca piruete. Un dobitoc….

La ora asta trebuia sa fiu deja la Reghin, daca nu mai departe. Sunt de abia in Sighisoara, plin de nervi … la a doua cafea.

Pozele au fost facute cu telefonul mobil, asa ca-mi cer scuze pentru calitatea lor.

Prima parte de LIVE BLOGGING a fost facuta de aici: OMV Sighisoara.

Noiembrie 2008. O luna ca oricare alta. Multi romani traiesc cu impresia ca-n noiembrie e ca-n august. Soferi inconstienti care nu se doteaza cu cauciucuri de iarna cand pornesc la drum, sau cel putin cu lanturi, autoritati care mereu sunt luate prin surprindere cu toate ca meteorologii i-au avertizat, iar atunci cand ies pe strada la curatat dau vina pe viscol ca nu fac fata.

Ma intreb, numai in Romania viscolul face prapad, numai la noi iarna vine pe neasteptate, unde sunt firmele care trebuiau sa intervina la timp cu materiale anti-derapante, cu utilaje pentru dezapezire, acele firme care au castigat licitatiile iar din martie pana acum au frecat menta.

Pentru asta platim noi ceilalti, care avem suficient timp de irosit. Aproape 6 ore din Bucuresti pana in Busteni, timp in care as fi ajuns pana la Cluj.

Intr-un final a aparut timid un utilaj pentru dezapezire.

Cel putin Maxi s-a bucurat din plin de zapada cazuta in acest weekend in Busteni.