OVIDIUX.COM

Just cool

Alo?

Doamne ce nu-mi place sa fiu trezit din somn.  Am incercat sa dorm si eu cateva ore in aceasta dupa-masa, dar o “caprioara” probabil tinerica si foarte bine dispusa s-a gandit sa-mi strice bunatatea de somn:

- Craciun Fericit puiutz si tot ce-ti doreste inimioara…

(hmmmm. nu cunosteam numarul, habar nu aveam cine e)

- Craciun Fericit si tie, si la fel tot ce-ti doresti!

- Puiutz, ce faci azi? (intrebandu-ma ea foarte exuberanta)

- As mai dormi putin, dar zau, habar nu am cu cine vorbesc!

(hihihi, hahaha, un ras semi-isteric)

- Hai mai puiutz, chiar nu stii?

- Nu, chiar nu stiu, dar mi-ar face placere sa aflu!

- Sunt eu Gina.

- Incatat Gina, dar chiar nu cunosc nicio Gina. Apropo, eu sunt Ovidiu!

(moment de liniste)

- Imi cer scuze, cred ca am gresit!

- In mod sigur, nicio problema, oricum multumesc frumos pentru urari.

(hehehe, hahaha, hihihi)

- Pai asa e frumos de Craciun. Inca odata scuze. La revedere.

Weekend cu peripetii

Cand e sa ai ghinion apoi il ai pana la capat. Ce-am patit eu weekendul care tocmai a trecut tine mai mult de domeniul basmelor. So, mai pe scurt:  a fost odata ca niciodata o zi de vineri. Bucuros de weekend liber am pornit spre casa. In intersectie la Eroii Revolutiei franez  pentru ca semaforul indica rosu, iar in secunda urmatoare aud un buffff. Imi aprind o tigara, iar cu o calmitate iesita din comun ma duc la soferul masinii care ma pocnise.

“- Esti in regula, ai patit ceva?”

Pustiul, pentru ca n-are mai mult de 22-23 de ani, a ramas surprins si de intrebarea mea si de calmitatea pe care o afisam. Constat avariile de la masina: stop spart, bara indoita, spoiler crapat. Ok! Asta este.  Kid`ule, hai la politie, nu de alta dar ma asteapta doua prietene  sa mergem la munte si n-am timp de pierdut. La biroul de accidente usoare de pe Splai totul a mers snur. In sfarsit au facut un lucru bun, nu mai stai cu orele la coada. Mi-am luat dovada si autorizatia de reparatie si mi-am vazut de drum. Am prins un weekend superb, din punct de vedere meteo, cu vreme calda, soare, 26 grade. Ne-am cazat la o pensiune superba la 8 km de Sibiu. Sambata seara am facut cunostinta si cu micutul co-locatar al camerei pe care am inchiriat-o. Era un amarat de soricel de camp care ne-a dat ceva bataie de cap sa-l scoatem din camera.

A fost Hateg, Sibiu, Balea Lac, Vidraru …. si-a urmat infama autostrada Pitesti – Bucuresti.  Ascultam Europa FM cand la radio se anunta: coloana de 5 km pe A1 la intrarea in Bucuresti. Damn it! Pana la jumatatea autostrazii s-a circulat foarte bine, intr-adevar cosmarul a inceput in apropierea Bucurestiului. Coloana de masini in fata, ultimele din rand cu avariile in functiune, pornesc si eu avariile, franez, in spatele meu soferul din masina procedeaza la fel, in schimb al treilea considera ca nu e cazul. Se aude sunetul impactului dintre cele doua masini … realizez ca eu urmez si sper din tot sufletul sa nu ma proiecteze in cel din fata. Nu mai eram in stare de inca o tura pe la politie. Trosc … si simt cum smucitura ma arunca cativa centimetri in fata. Nu-l pocnisem pe cel din fata mea.  Le intreb pe fete in spate daca sunt ok apoi cobor sa constat gravitatea accidentului. Un fleac, (fara m-au ciuruit) m-a lovise exact acolo unde fusesem lovit vineri seara. Hai ca asta-i noroc curat. Acum spoilerul era parca mai crapat, iar bara mai indoita.

Sunt putini cei care incep weekendul cu un accident si-l termina cu alt accident.

Google it…

Google Maps le spune pe nume celor din Berceni …  (inclusiv mie)!

Biroul meu

Cam asa arata biroul meu azi:

… sau cu explicatii:

Prietenii mei, porumbeii

O mai tineti minte pe asta? Cred ca in curand o sa ajung si eu ca ea … sau nu! Treaba sta in felul urmator: pe la sfarsitul lunii mai s-a aciuat la mine pe balcon un porumbel, mai exact o porumbita. Fiind cald si dormind cu geamurile deschise o auzeam dimineata cum canta sau huruia. Era suspecta prezenta ei constanta la mine in balcon, asa ca intr-o zi am facut cercetari. Porumbita isi facuse cuib intr-un loc mai retras unde a si depus doua oua. Milos din fire si extrem de protectiv am avertizat pe toata lumea care venea la mine: “nu mergeti pe balcon”, “aveti grija sa nu-mi speriati porumbelul”, “am o porumbita care a depus oua si asteapta puisori”, etc, etc. Deja devenisem o familie. Mare greseala!!!! Timpul a trecut, ne-am obisnuit unul cu celalalt, ii puneam apa si malai in fiecare zi, mai strangeam gainatul dupa ea. A urmat luna iunie, am fost si-n concediu, iar cand m-am intors acasa…surpriza: porumbita avea doi puisori. La inceput au fost urati, dar pe masura ce cresteau si le apareau penele au devenit mai frumusei.

Cosmarul a inceput undeva in toiul verii cand dimineata de dimineata la 5:30 – 6:00 atunci cand ai somnul mai dulce cei trei locatari ai balconului imi dadeau trezirea. Si cantau, si se certau, si negociau, si puii mei, mai stiu eu ce faceau. Cert este ca sederea lor la mine in balcon devenea “usor obositoare”. O perioada nu le-am mai simtit prezenta, nu ca s-ar fi mutat ei, ci pentru ca am fost eu plecat. Pe la mijlocul lunii mariajul nostru a inceput sa scartie, asta pentru ca am revenit acasa. Fiind un septembrie mai calduros dorm cu geamurile deschise, iar diminetile mele incep cu un “Concert in Brrrrrrrrrrrîîîîî, brrrrîîîîîî major”, orchestrat si interpretat impecabil de porumbeii mei. Manat de curiozitate am iesit pe balcon, lucru pe care nu l-am facut de foarte mult timp. E dezastru, trebuie sa-mi aloc o zi intreaga curateniei.  Surpriza a fost in schimb alta: nu sunt trei (cum stiam eu),  sunt cinci, si sunt ai naibii de galagiosi.

Maine voi declansa operatiunea: The pigeons have to go! Daca aceasta operatiune va esua (spre binele lor sper sa nu se intample asta), avem pregatit PLANUL B.

Cu dedicatie

Ii transmit un calduros “luati-as falca-n p**a” cretinului cu Logan rosu cu nr IF 57 … care in intersectia de la Iancului a preferat sa treaca pe rosu, ca-i luase ma-sa sosea. Oricum am fost un domn, nu m-am legat de neamurile lui, de sora-sa, ma-sa, samd si nici nu i-am umplut frigiderul cu carne si carnati. Problema o am cu el: “Mai animalule, daca ti-ai luat permisul pe oua de Crevedia condu` draqu pe maidane nu pe strazi”. Gata, m-am racorit.

Tolerant in trafic

Azi ma simt altfel. Ceva mi-a inseninat ziua. Veneam pe B-dul Nicolae Grigorescu spre job, iar la intersectia de la Titan o Skoda mica si rosie, an de fabricatie dinainte sa ma nasc eu, mi-a taiat fata, fara a semnaliza, fara sa se asigure.  Primul impuls a fost sa-i umplu frigiderul cu carne soferului de weekend. Nu vedeam cine e la volan, in schimb pe bancheta din spate statea o doamna, de varsta respectabila, cu o imensa palarie de paie. Ajung in dreptul soferului, cobor geamul si More »