Eu: – Pot sa alimentez si sa fac plata cu cardul?

Brigadierul: – Puteti alimenta dar nu puteti plati cu cardul bancar. Doar cu alt card!

Eu: (usor mirat) – Adica? Cu ce fel de card?

Brigadierul: – Cu un card normal, nu card bancar!?

Eu: (naucit de tot si bagat in ceata) – Ce fel de card normal?!!!!!????

Brigadierul: – Sa nu fie bancar!

… am renuntat. Era prea prost. Probabil se referea la cardurile Petrom, cum sunt si cele Fill and Go de la Rompetrol. Am pornit mai departe spre Bucuresti cu un ochi pe RANGE-ul afisat de computerul de bord si cu altul pe indicatorul de viteza. Bucuresti 45 km – Range 41km, proportia devenea din ce in ce mai nefavorabila mie. Intr-un final am ajuns cu bine la benzinaria MOL de la intrarea in Bucuresti unde am putut sa alimentez si sa platesc cu cardul!

Asta mi-a fost invatatura de minte sa nu ma bazez pe benzinariile de pe autostrada soarelui. Le-au facut, dar le-au facut degeaba.

Intai de toate trebuie sa precizez ca sunt cam “blond”. Nu ca m-ar fi interesat vreodata si nici ca ma va interesa de-acum inainte…nu stiu sa schimb un bec la masina. Eu nu le schimb nici in casa, mereu gasesc un prieten pe care sa-l rog sa mi le schimbe daca s-au ars.

Venind de la Baia Mare, dupa episodul cu gaina asasinata miseleste, undeva in apropiere de Gherla am constatat ca mi s-a ars faza scurta pe  dreapta. Ok …. asta este, mai chioras, mai mult cu faza lunga, ajutat si de proiectoarele de ceata mi-am continuat drumul spre Cluj. In Cluj Napoca m-am oprit pe la vreo 3 benzinarii , LukOil, Mol si OMV in speranta ca voi gasi un “nene din benzinarie” pe care sa-l rog sa-mi schimbe becul. Nici pomeneala, niciunul nu stia sa schimbe un amarat de bec la un Opel Astra.

Treaba se imputise, intre Cluj Napoca si Tg Mures traficul fiind destul de aglomerat nu prea m-am putut ajuta de faza lunga  ca-i orbeam pe cei de pe contrasens, asa ca sofatul devenise destul de obositor. In Tg Mures mai incerc inca odata … nici aici nimeni nu stia sa schimbe becul.

Devenise chiar stresanta situatia, mai ales ca undeva in zona Sighisoarei un nesimtit de tirist pe care probabil l-am “deranjat” cu faza lunga, mi-a pornit “nocturna” instalata deasupra cabinei. Totul s-a facut alb in jurul meu, vedeam un imens perete albicios ca se apropie de mine. Am franat, am asteptat sa treaca pe langa mine urandu-i in acest timp cele mai calde salutari de mama, tata, frati, surori si alte neamuri. Intr-un final am ajuns in Bucuresti, cu faza scurta arsa si neschimbata.

…. asta a fost ieri. In seara asta, venind spre casa m-am oprit la un Petrom. N-am apucat bine sa scot cheile din contact, un angajat de-al statiei imi spune ceea ce deja stiam:

- Aveti faza scurta arsa pe partea dreapta!

… no shit, in gandul meu.

- Stiti sa schimbati becul? … il intreb eu usor neincrezator

- Cum sa nu !!!!! raspunse omu’ indignat de intrebarea mea.

Am cumparat un set,  sa le schimb pe amandoua, sa nu bata unul hais iar altul cea;  in 15 minute aveam becurile montate.

Niciodata nu am privit Petromul cu incredere, nu prea am alimentat cu benzina de la ei, dar ma bucur ce ceva s-a schimbat in atitudinea lor. Le vedeam tot timpul caseritele Petromului, acele relicve din perioada comunista, sictirite si “acre” manifestand o scarba cronica fata de clientii lor. Este un fapt pozitiv, dupa parerea mea, ca Petromul a mai investit si-n oameni, si sper sa nu fie doar un caz singular.

Cand l-am intrebat pe baiatul care mi-a schimbat becurile, cat ma costa? …. mi-a raspuns zambind: Nu va costa nimic, sa mai poftiti pe la noi. I-am lasat 20 RON si-am pornit spre casa.