OVIDIUX.COM

Camionagii

Uneori, o calatorie pe ruta Bucuresti – Baia Mare poate fi o experienta de neuitat. Cel putin odata aceasta calatorie trebuie facuta noaptea, pentru ca spectacolul nocturn nu se compara cu ce vezi ziua. Noaptea e intuneric ca de aia e noapte, dar cand din ceruri se coboara D-zeu pe sosele patriei se face lumina. Cand Domnul a zis: Sa fie lumina!, apoi a fost lumina. “Domnul” a aparut din neant, din bezna noptii, poate dintr-o parcare, sau poate direct din ceruri. Era el, iar numele lui era Gicu. Camionagiul din noapte. Rupea asfaltul intre Dej si Baia Mare, care oricum e distrus de cativa ani. Incerca sa ma depaseasca, dar probabil pentru ca era prea incarcat nu reusea.  Gicu e un camionagiu, tirist, cum vreti sa-i spuneti, poate ca oricare altul.  Gicu si-a decorat “jucaria” cu sute de luminite, dar nu s-a multumit sa-si orneze doar cabina, a impodobit si remorca. Gicu era “lumina”, acea lumina care face ca noaptea sa para zi. Cu toate astea Gicu are ceva in plus. Crucea albastra cu margine rosie. O imensa cruce luminoasa din zeci, sute, poate mii de beculete. E Gicu divin cu crucea divina. Nu se poate sa nu-l observi, il vezi de mare distanta. Efectul psihedelic este garantat, mai ales daca Gicu vine din spate.  Crucea luminoasa care taie bezna noptii si-ti lumineaza tie drumul. Ma intreb daca intr-o masina s-ar afla un grup compact de calugarite, calugari, preoti sau alte fete bisericesti – cum ar reactiona la aparitia din neant a lui Gicu? S-ar inchina, ar avea tendinta s-o pupe, poate pentru ultima data. Un exercitiu de imaginatie destul de morbid.

Cei ca Gicu, dar si altii fac condusul pe strazile din Romania un adevarat deliciu. Te gandesti foarte bine atunci cand te urci la volan, daca te tin cauciucurile sau franele, pentru ca odata  si-o data s-ar putea sa ai de-a face cu ei. Poate Gicu nici nu e un camionagiu periculos, doar el aduce “lumina” – un adevarat “botezator” al soselelor.

Din punctul meu de vedere Gicu face parte din categoria: “(i)Luminatii”. Nu-i inteleg de ce-si orneaza tir-urile de parca ar fi in reclama Coca Cola de Craciun. Gicule, te vad, chiar daca e noapte. Conduci ditamai TIR-ul nu o amarata de caruta.

Personal, mi se par mult mai stresanti in trafic cei cu placute in parbriz de genul: furiosul, regele soselelor, etc. Astia sunt: “Grabitii”. Ii vezi, si-i simti in coasta ta. Vrei sa-i depasesti, ei accelereaza. Pe autostrada, sau pe drumurile cu mai mult de-o banda pe sens, nu s-ar da la o parte  sub nicio forma. Sunt cei care-ti ofera senzatiile cele mai tari, mai ales atunci cand isi aprind toate proiectoarele de parca ai fi pe masa de operatie.

Acum vreo doi sau trei ani, pe Valea Oltului l-am intalnit si pe instructorul de sex, avea un autocolant in partea de sus a parbrizului pe care scria: “Cabina de proba pentru femei”. Asta intra in cateogria “Obsedatii”. Aici mai trebuie amintiti si cei care scot capul pe geam dupa femei, fluiera, claxoneaza isteric atunci cand vad vreo “afordita”.

Din pacate in ultima vreme s-au inmultit cei din categoria “Kamikaze“.  Nu vei sti niciodata de unde au aparut, sunt rapizi, cu un compartament sinucigas, conduc adevarate sicrie pe roti, pentru ei banda de mers sau contrasens inseamna acelasi lucru, iar de multe ori din cauza condusului excesiv adorm la volan. Cu ei ai sau nu ai noroc, nu prea poti sa-i eviti, te rogi doar sa te evite ei pe tine.

Nu intentionat, i-am lasat la final pe cei din categoria “Profesionistii”. Iti fac semn cand poti sa-i depasesti, folosesc prima banda acolo unde situatia le permite,  iti multumesc folosind lumina avariilor sau flashurile daca le faci vreun bine, etc. Sunt in stare sa evite o situatie de rahat pe care poate chiar tu ai creat-o. Toata stima pentru ei.

Asfalt uscat tuturor.

Pe drumuri – sectorul A1 – Pitesti – Rm. Valcea – Sibiu

Weekend liber. Hmmm, numai bine pentru o escala pana la Baia Mare. Alta, ca tot nu mai fusesem de la Craciun.  Ieri il citeam pe Vlad si sincer sa fiu m-a cam speriat ideea de-a “lua-o pe DN1″, asa ca am optat pentru una si mai proasta. Asta ca sa ma incadrez in zicala: Lenesul mai mult alearga si zgarcitul mai mult plateste.

Aveam in fata doua variante: Bucuresti – Sinaia – Brasov – Sighisoara – Tg Mures – Dej – Baia Mare, sau Bucuresti – Pitesti – Sibiu – Cluj – Jucu – Dej – Baia Mare. Pe care, pe care????  Pe-a doua, bineinteles, ca alta mai proasta nu exista.

A1 – relativ aglomerata, banda 1 plina de TIR-uri, pe banda 2 sporadic cate un Q7 nervos forta lumea sa-i faca loc. Mers constant cu 100 km/h … la un moment dat primesc flashuri puternice din spate … sofer educat cum ma consider ii fac loc grabitului, semnalizez, intru pe banda 1 intre 2 tiruri si-l las sa treaca. Cine era grabitu`? … Un argesean, mandru posesor de Dacie 1300 crem, pica tabla de pe ea, gonea mancand asfaltul … incarcat full, curu masinii lasat ….fum de sa-l tai cu drujba in urma lui … Zambesc, ma rusinez putin …si-mi continui traseul.  Ajung in apropierea Pitesti-ului si constat cu placuta surprindere ca centura  este chiar buna. Foarta buna. Am evitat astfel intrarea prin Pitesti unde drumurile nu sunt tocmai dintre cele mai bune. Problema a aparut la iesirea de pe autostrada. Pe cat de bun e drumul pe segmentul de centura (pentru ca restul A1-ului este dezastru), pe atat de groaznica este trecerea pe drumul national care leaga Pitestiul de Rm Valcea. Gropi, valuri, cratere, tot ce-ti doresti + bonus: caini morti  fara numar.

Primul incident: 20 -25 km dupa Pitesti, o sectiune de drum drept … tir pe contrasens, un zbuciumat din spatele tirului se trezeste sa depaseasca, cu toate ca tir-ul avea o viteza destul de mare, dar zbuciumatul avea AUDI A6. Se apropie … incetinesc, franez de tot cand vad ca, cretinul nu renunta la depasire, opresc, ii dau flashuri, claxonez — nimic. Probabil daca nu opream acum nu mai scriam acest post. A trecut “la milimetru” pe langa mine. Toata faza s-a desfasurat in cateva secunde … dar a fost de-ajuns pentru mine sa-mi vad moartea cu ochii. Se pare ca doamna cu coasa m-a sarit de data asta. Nu cred ca mai e cazul sa va spun ca i-am umplut frigiderul de carne cretinului si lui saraca maica-sa, cu toate ca nu e vinovata, si bineinteles lui nevasta-sa, fica-sa si alte rude.

Mi-a fost mila de Maxi, pe care am zdruncinat-o bine de tot cu frana pe care am pus-o. Dupa alte doua ore petrecute pe drum,  pe Valea Oltului (arhi plina de TIR-uri) am ajuns la Sibiu. Nu mai trecusem demult prin Sibiu, orasul asta arata din ce in ce mai bine. Foarte curat, drumuri reparate, cladiri renovate pacat ca toate bodegile din centru erau inchise la 2 noaptea.