OVIDIUX.COM

Camionagii

Uneori, o calatorie pe ruta Bucuresti – Baia Mare poate fi o experienta de neuitat. Cel putin odata aceasta calatorie trebuie facuta noaptea, pentru ca spectacolul nocturn nu se compara cu ce vezi ziua. Noaptea e intuneric ca de aia e noapte, dar cand din ceruri se coboara D-zeu pe sosele patriei se face lumina. Cand Domnul a zis: Sa fie lumina!, apoi a fost lumina. “Domnul” a aparut din neant, din bezna noptii, poate dintr-o parcare, sau poate direct din ceruri. Era el, iar numele lui era Gicu. Camionagiul din noapte. Rupea asfaltul intre Dej si Baia Mare, care oricum e distrus de cativa ani. Incerca sa ma depaseasca, dar probabil pentru ca era prea incarcat nu reusea.  Gicu e un camionagiu, tirist, cum vreti sa-i spuneti, poate ca oricare altul.  Gicu si-a decorat “jucaria” cu sute de luminite, dar nu s-a multumit sa-si orneze doar cabina, a impodobit si remorca. Gicu era “lumina”, acea lumina care face ca noaptea sa para zi. Cu toate astea Gicu are ceva in plus. Crucea albastra cu margine rosie. O imensa cruce luminoasa din zeci, sute, poate mii de beculete. E Gicu divin cu crucea divina. Nu se poate sa nu-l observi, il vezi de mare distanta. Efectul psihedelic este garantat, mai ales daca Gicu vine din spate.  Crucea luminoasa care taie bezna noptii si-ti lumineaza tie drumul. Ma intreb daca intr-o masina s-ar afla un grup compact de calugarite, calugari, preoti sau alte fete bisericesti – cum ar reactiona la aparitia din neant a lui Gicu? S-ar inchina, ar avea tendinta s-o pupe, poate pentru ultima data. Un exercitiu de imaginatie destul de morbid.

Cei ca Gicu, dar si altii fac condusul pe strazile din Romania un adevarat deliciu. Te gandesti foarte bine atunci cand te urci la volan, daca te tin cauciucurile sau franele, pentru ca odata  si-o data s-ar putea sa ai de-a face cu ei. Poate Gicu nici nu e un camionagiu periculos, doar el aduce “lumina” – un adevarat “botezator” al soselelor.

Din punctul meu de vedere Gicu face parte din categoria: “(i)Luminatii”. Nu-i inteleg de ce-si orneaza tir-urile de parca ar fi in reclama Coca Cola de Craciun. Gicule, te vad, chiar daca e noapte. Conduci ditamai TIR-ul nu o amarata de caruta.

Personal, mi se par mult mai stresanti in trafic cei cu placute in parbriz de genul: furiosul, regele soselelor, etc. Astia sunt: “Grabitii”. Ii vezi, si-i simti in coasta ta. Vrei sa-i depasesti, ei accelereaza. Pe autostrada, sau pe drumurile cu mai mult de-o banda pe sens, nu s-ar da la o parte  sub nicio forma. Sunt cei care-ti ofera senzatiile cele mai tari, mai ales atunci cand isi aprind toate proiectoarele de parca ai fi pe masa de operatie.

Acum vreo doi sau trei ani, pe Valea Oltului l-am intalnit si pe instructorul de sex, avea un autocolant in partea de sus a parbrizului pe care scria: “Cabina de proba pentru femei”. Asta intra in cateogria “Obsedatii”. Aici mai trebuie amintiti si cei care scot capul pe geam dupa femei, fluiera, claxoneaza isteric atunci cand vad vreo “afordita”.

Din pacate in ultima vreme s-au inmultit cei din categoria “Kamikaze“.  Nu vei sti niciodata de unde au aparut, sunt rapizi, cu un compartament sinucigas, conduc adevarate sicrie pe roti, pentru ei banda de mers sau contrasens inseamna acelasi lucru, iar de multe ori din cauza condusului excesiv adorm la volan. Cu ei ai sau nu ai noroc, nu prea poti sa-i eviti, te rogi doar sa te evite ei pe tine.

Nu intentionat, i-am lasat la final pe cei din categoria “Profesionistii”. Iti fac semn cand poti sa-i depasesti, folosesc prima banda acolo unde situatia le permite,  iti multumesc folosind lumina avariilor sau flashurile daca le faci vreun bine, etc. Sunt in stare sa evite o situatie de rahat pe care poate chiar tu ai creat-o. Toata stima pentru ei.

Asfalt uscat tuturor.

Cu tancul pe Dealul Negru

Nici nu s-au terminat bine problemele cu ninsoarea care ne-a luat prin surprindere ca de fiecare data; cu dezapezirea care s-a facut asa cum stiu romanii mai bine, c-a aparut o alta problema: gropile din asfalt . De-a lungul timpul,  de cand conduc pe soselele patriei am tot intalnit drumuri proaste.

Cu spaima imi aduc aminte de asa zisul drum european E671 Satu Mare – Carei – Oradea.  Ori de cate ori trebuia sa ma duc la Carei sau Oradea ma apucau frisoanele. Luam harta, cautam variante ocolitoare, orice – numai pe acel drum NU.  Stiu ca prin ’40 in timpul razboiului, pe acolo au trecut si tancurile rusesti, si cele nemtesti si-ale romanilor sau ungurilor, dar intre Pitesti – Rm Valcea pe celebrul “Dealu` Negru” cine-a trecut???  N-am vazut in viata mea un drum mai “praf” ca asta, iar pe de alta parte nu inteleg cum un drum reparat acum  2 ani a ajuns in halul asta. N-am sa accept scuza ca pe Dealu Negru circula multe TIR-uri, exclus – de ce Valea Oltului de la Rm Valcea la Sibiu se prezinta in conditii foarte bune? Ca tacamul sa fie complet adaugati multa ceata. Cam 20 de km din sectorul de drum Rm Valcea – Pitesti sunt pur si simplu impracticabili. Incerci sa ocolesti un crater, cazi in alte doua. Te astepti ca la fiecare pas un mini vulcan sa erupa din craterele de pe drum. In localitatea Zamfiresti drumul s-a surpat, asa ca se circula doar pe-o singura banda.  In concluzie Dealul Negru arata precup un poligon militar in care toate armatele din NATO si-au testat tancurile.

Timpi:

Sibiu – Rm Valcea 93 km – aproximativ 1 ora si 10 minute

Rm Valcea – Pitesti 60 km – aproximativ 2 ore si 15 minute

Pitesti – Bucuresti  118 km – 50 minute

Pe 21 ianuarie in ziarul Gandul, Radu Berceanu declara: “Mi se rupe sufletul cand vad pe ce drumuri merg cu masina. Mi-au si zgariat-o cu cheia…”

Mie nu mi se rupe deloc sufletul de Berceanu sau de masina lui, in schimb as “plomba” toate gropile de pe Dealu Negru cu el.

Haos de Maramu’

Am rasfoit azi putin presa din Maramures. Mi-a atras atentia un titlu din ziarul Glasul Maramuresului,  sectiunea Eveniment: Febra cumparaturilor in Baia Mare.

Baimarenii se plang ca se circula bara la bara. Sa va explic ce inseamna “bara la bara in Baia Mare”. Cinci-sase masini care asteapta la semafor, poate nu ajung sa treaca la primul verde, dar la al doilea sigur trec, 15 minute dintr-un capat in altul al orasului si pe alocuri niste cetateni care traverseaza strada. Multimea asta de oameni creeaza un adevarat haos in trafic. Azi am fost  in Real la cumparaturi: toata distractia dus-intors a durat 50 de minute. Haos frate, ce mai!

“In cursul zilei de ieri au avut loc mai multe tamponari din cauza aglomeratiei si a soferilor care si-au pierdut rabdarea, stand la intersectii.” - pai dragi baimareni, va recomand un traseu din Bucuresti, Berceni – Obor, dimineata la 8.  Sa vedeti cati stati la Piata Sudului, sau la Iancului sau la Obor. Mai bine nu, ca nu vor fi destule ambulante si masini de descarcerare pentru voi.

“Aglomeratie este peste tot, de dimineata si pana seara tarziu. Inca de la primele ore ale diminetii, principalele artere ale orasului (sa fim seriosi, metropolei) au fost impanzite de masini. Astfel, cei care ies la cumparaturi trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare si sunt sfatuiti sa fie … pietoni.” – Care va sa zica asa sta treaba. Aglomeratie peste tot. Ciudat, acum doua seri la zece seara nu era nimeni pe drum si eram pe principala artera din Baia Mare, pe B-dul Bucuresti si nici azi nu erau prea multi. Unde va e rabdarea tipic ardeleneasca?

———–

Ana Maria Moisa, redactor la Glasul Maramuresului ne da cateva sfaturi:

Sfaturi pentru sarbatori fericite:

- pomul de iarna trebuie amplasat cat mai departe de orice sursa de caldura; (eu ma gandeam sa-l pun pe soba)

- instalatiile pentru pomul de iarna si elementele decorative aflate sub tensiune necesita o supraveghere permanenta;

- mijloacele de gatit vor fi exploatate numai in conditii de siguranta; (n-am cuvinte)

- sefii unitatilor in care se organizeaza Revelionul trebuie sa asigure verificarea si remedierea tuturor deficientelor la echipamentele pe care le utilizeaza, instruirea personalului angajat, atentionarea participantilor, mentinerea libera a cailor de evacuare, precum si asigurarea mijloacelor de stingere. (deci garcon` s-a inteles, mai adu o vodca)

Domnisoara asta este o adevarata mana cereasca la casa omului. Eu as pune-o sa semneze articolele astfel: Sefa cu protectia muncii si CTC-ul.

Lipcare

Nu prea stiu cum sa incep postul acesta. Zilele trecute a fost un frig crunt prin Bucuresti, mai ales noaptea. Dupa experienta din Praga de la mijloculul lui februarie, mi-am invatat lectia. Atunci m-am intors cu buzele mai mult carne vie, crapate rau de tot din cauza frigului. Mi-am cumparat un lipcare de la Neutrogena. Astia-s norvegieni, invatati cu frigul, alea alea – cel de la Nivea a fost o frectie la picior de lemn. Cum tot timpul sunt pe fuga, iar timpul nu e prietenul meu cel mai bun, n-apuc niciodata sa ma dau cu el la iesirea din casa, asa ca il tin in masina.
Eram in intersectie la Baba Novac, l-am luat din portiera masinii si-am inceput sa ma dau pe buze cu el. Ca “ambientul” sa fie pe masura, am coborat si oglinda. In dreapta mea era o masina oprita la semafor, in stanga la fel. Tanara soferita din dreapta urmarea cu un deosebit interes “ritualul meu de protejare a buzelor contra frigului.” Probabil eram foarte captivat de ceea ce faceam. A ridicat din sprancene si mi-a zambit. Cred ca era impacata cu ideea ca nu e singura care se machiaza in oglinda in timp ce asteapta la semafor. A fost in schimb uimita de ceea ce foloseam. Oare s-o fi gandit ca e ruj? In stanga era un taxi. Taximetristul era total indiferent.

Cu dedicatie

Ii transmit un calduros “luati-as falca-n p**a” cretinului cu Logan rosu cu nr IF 57 … care in intersectia de la Iancului a preferat sa treaca pe rosu, ca-i luase ma-sa sosea. Oricum am fost un domn, nu m-am legat de neamurile lui, de sora-sa, ma-sa, samd si nici nu i-am umplut frigiderul cu carne si carnati. Problema o am cu el: “Mai animalule, daca ti-ai luat permisul pe oua de Crevedia condu` draqu pe maidane nu pe strazi”. Gata, m-am racorit.

Simfonia claxoanelor

Mi-am adus aminte de inca o chestie vis a vis de drumul de ieri spre aeroport. Eu nu prea sunt o persoana matinala, n-ajung prea des sa ma trezesc la 6 dimineata sa ies pe strazi. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca la ora aia se circula mai decent, mai liber – ma rog, m-am inselat amarnic. Inafara de corporatista cu machiajul distrus am mai observat ceva in lungul meu drum spre aeroport.

Au fost cateva dopuri in trafic – la Obor – Lizeanu, zona celebra de altfel pentru ambuteiaje, la podul de la Baneasa pe o portiune lunga pana treci de aeroport, iar la intoarcere oarecum in aceeasi zona, de langa Ikea pana la aeroportul Baneasa. Se claxona, se claxona in disperare. In dreapta mea, pe banda din mijloc, era un gelat creol, piercing in toate zonele fetei, saracul isi uitase palma lipita de claxonul masinii. Nu se intampla nimic, coloana statea pe loc. El claxona. In spatele lui, ca asa e  in spiritul de turma, altii i-au urmat exemplul. Claxonau. Era o simfonie a claxoanelor de felul. Cred ca pana si Mozart sau Bach ar fi fost invidiosi. Ce sa mai zic de Sergiu Celibidache, cred ca i-ar fi placut la nebunie sa stea in turnul de control de la Baneasa si sa dirijeze orchestra de cocalari si badarani de trafic. Sau poate nu. La 9 dimineata in zona Baneasa era un spectacol de zile mari. Eterna simfonie a claxoanelor distruse. Nici eu nu sunt un tip foarte rabdator, dar nu vad de ce as claxona ca un disperat atunci cand ma aflu intr-o coloana de masini. Oricum, cu sau fara claxonul meu, coloana nu se va misca mai repede sau mai incet. Referitor la claxonat, am o boala cronica pe badaranii care asteapta la semafor, cu toate ca sunt a patra sau a cincea masina in coloana,  de abia s-a pus verde, ei claxoaneaza sa se auda la doua cartiere distanta. C-asa-i la noi.

Pitipoanca de la semafor.

Pe zi ce trece misoginismul meu se accentueaza. Ori toate “relele” din trafic cu femeile mi se intampla numai mie, ori ele se inmultesc ca ciupercile dupa ploaie pe sosele. Aseara conduceam spre casa pe Calea Vacaresti. Mers constant pe banda 2. Pe banda 1 un autobuz urca agale panta, iar pe banda 3 o duduie pe la vreo 25 de ani, intr-un Fiat fuma si vorbea la telefon. Probabil ii urla si muzica in masina. Duduita, soferita smechera, pentru care semnalizarea nu s-a More »

Azi la semafor

Dristor, langa Mc Donald`s. – ora 11:00

Ea (tigancusa pe la vreo 16-17 ani): Barosane, traiasca-ti familia, da` si mie 1 leu.
Eu: nu am!
Ea: N-ai pe draqu sa te ia! … si-a plecat suparata spre masina din spate.