- Ai grija, iepurele!!!!!!  Doar Iulicanul stia ce avea sa urmeze. Iepurele fugea in zig-zag pe sosea, am incercat sa-l evit prin dreapta, doar ca si el cotise dreapta. S-a auzit un trosc si brusc in masina s-a facut liniste. Pret de cateva secunde se auzea doar motorul si-un tzantzar bezmetic care ne insotea din Cernavoda. Andreea a avut curajul sa intrebe:

- L-ai omorat?

Nu!!! – in gandul meu, l-am trimis in raiul animalelor, la loc cu verdeata de unde au fugit toti pradatorii, vulpile si cainii. Hai mai – oare l-ai omorat? ma intreba Andreea din nou. Singurul care privea lucrurile dintr-un  punct favorabil era Vampi:

- Intoarce sa vedem, il luam si-l facem friptura! Astia de camp sunt foarte buni, vanat curat! Nu au pic de grasime.

Pentru o fractiune de secunda am fost pe punctul de-a intoarce. Parca-mi suradea ideea unei friptane de iepure. Mi-am amintit instant de gaina sinucigasa. Am renuntat.

Nicule, chiar nu am vrut sa-l omor. Am facut tot ce era omeneste posibil, dar la 110 km/h chiar nu puteam face mai mult. Saracul iepure… . Nicule, sa nu ma urasti mai mult decat o faceai pana acum.

Gata, de-ajuns. Ma duc la inca o baie in mare, nu de alta dar valurile sunt superbe. (nu Nicule, nu-mi dori sa ma innec)

Din pacate nu exista prea multe informatii vis a vis de noaptea precedenta, totusi exista martori dar din nefericire exista si semne. Blackout-ul a aparut undeva intre orele 1 si 5 dimineata.

La un moment dat, dupa baia noctura naked si multe guri de whisky si vodca , Marea Neagra m-a chemat la ea sa-i ud nisipul. Aici exista un moment de confuzie. Eu + sticla de vodca + un caine schelalaind + piciorul meu + caninii lui infipti in piciorul meu, eu pe nisip, cainele langa mine, eu mangaind cainele … si totusi intrebarea: de ce m-a muscat? O posibila explicatie ar fi ca in drumul meu de pe plaja spre Stuf cred ca l-am calcat pe coada iar el nu m-a iertat. Am totusi in fata ochilor imaginea cand eu ma jucam cu el, il mangaiam iar el se tavalea pe nisip cu burtica in sus. Ciudata mai e Vama asta.

Ajuns l-a Stuf (inapoi la party), cineva mi-a recomandat dezinfectarea ranei (nu stiu care dintre voi era sfatuitorul de taina: Anita, Dodo sau Andrei). Oricum, dezinfectarea a fost destul de scumpa: Vodca Absolut si Teachers, atat pe interior cat si pe exterior. O rana atat de pretioasa, merita un dezinfectant pe masura. Doar nu era sa cumpar spirt sanitar Mona.

Si-a venit si somnul, pe la 7:00 dimineata, urmat indeaproape de trezire la 9:00.
PS @ Dodo: Sa-i zici vitei cu care stateai pe veranda in aceasta dimineata, sa-si modifice rasul, nu de alta dar rade ca o curca beata.

Un scurt mic dejun de Vama: salata de castraveciori murati in saramura, cafea neagra fara zahar, un kinley, o omleta (pe care nu am putut-o manca) si un pahar mare de 400 ml de zeama de castraveti murati. Asta a fost salvarea mea!
Destinatia Bucuresti -> 3 ore cu aproximatie, ar fi fost si mai putin daca nu stateam 40 de minute pe pod la Agigea intr-o coloana care se intindea pana in Eforie.

Urmeaza: 2 vaccinuri la Matei Bals, pretul platit pentru “prietenia” mea cu Grivei, si un somn luuuuung.

That`s it!

- celebrele clatite din Vama au ramas la acelasi pret si sunt la fel de bune.

- “La Canapele”  un local unde se mananca foarte bine, putin mai scump decat in alte locuri, dar servirea este chiar buna. Timpul de asteptare nu depaseste 5-10 minute.

- “La Bibi” – ramane aceeasi dezamagire ca si anul trecut. Iti trece foame pana ti se aduce mancarea, iar preturile sunt copiate dintr-un meniu de pe Coasta de Azur. Nici supermarketul “La Bibi” nu face o exceptie; o cola la  2l -  9 RON, o ice tea de 1,5 l – 9 RON, o apa plata la 2 l – 5 RON. Hai sictir.

- “Stuful” ramane locul de petrecere preferat al vamaiotilor, de seara devreme pana dimineata tarziu. Nimic nu se compara cu un rasarit vazut de la “Stuf”; tinuta obligatorie sticla cu ceva alcool in mana, regretul ca noaptea a trecut, speranta unui party si mai reusit noaptea viitoare si optional cafeaua la ibric facuta de Ovidiu.

- nonconformisul este la el acasa. Nu ai prietena, vii cu cine poti.

- am lasat la sfarsit dezamagirea maxima  din Vama. Nu stiu cine a avut ideea, dar e de-a dreptul kitchoasa: pe strada spre Corsarul si-au facut aparitia zeci de cabanute de lemn un hotel cu trei sau mai multe stele -  “Lebada”, in curand urmeaza si asfaltarea strazii, cativa copacei impodobiti cu beculete de craciun si un bine ati venit la Targul din Vama.

- de ce ar face Vama nota discordanta? daca nici aici nu exista locuri de parcare….

Din pacate fotografia nu poate surprinde ce-a vazut ochiul uman… Un adevarat spectacol in larg, pe mare. Intr-o parte fulgere, in cealalta se vedea luna.

Testoasa, bere, vodca, hamsii, mamaliguta, frig, tunete, fulgere, tigari,  mare, soare, visine, tocate ca’n vama, dansa’n'transa, dr pepper, ciorba de burta, zeama de castraveti murati, cafea, red bull, cafea, cafea, cafea, indicator: Bucuresti 303 km, autostrada, blog, somn. … aaaa, a fost Vama Veche.

Nu am apucat anul acesta sa ma duc in Vama de 1 mai. Pe de-o parte imi pare rau, pe de alta parte am inima un pic stransa de ce voi gasi acolo in primul weekend cand ma voi duce: pista pentru biciclisti, asta era singurul lucru care-i lipsea Vamii. Sunt constient ca Vama Veche nu mai este ce-a fost, degradarea ei s-a produs de la an la an. Cei care mergeau in Vama la sfarsitul anilor 90 si inceputul anilor 2000 isi aduc aminte de salbaticia de acolo, ulita principala, pustietatea, putinele corturi, crasmele rudimentare, borsul de peste facut proaspat de tarani, zeama de castraveti murati pe care o beam cu litrii dupa o noapte de “polemici”,  samd.

Mi-ar placea  sa raman  in Vama pentru o vara, intr-un cort sau la o casuta de stuf, departe de toate grijile zilnice, de zgomot si trafic, fara mobil, internet sau televizor. Probabil m-as fi plictisi pana la urma, la fel cum patesc cu Baia Mare. Dupa trei zile imi aud gandurile si-o tai cat mai repede spre Bucuresti. Deja din Otopeni, cand primul taximetrist imi taie fata, cand aud injuraturile din trafic,  stiu ca am ajuns acasa.

Ca vorbeam de Vama, ma intreb cateodata ce cauta in Vama Veche manelele, house-ul, DJ-ii anemici din Bucuresti, cluburile bucurestene care isi deschid filiale in perioada verii la mare, pitzipoancele promoteritze care te agaseaza cu promotiile lor de cacat, supermarketurile, bancomatul de la intrare, toate jeepanele? Oameni buni!, ce cautati in Vama Veche? -  toate astea’s pentru Mamaia, go there! Lasati-ne Vama cum a fost.

Si totusi, iubesc Vama, asa cum e. Am auzit la un moment dat o vorba, spunea cineva: Vama din pacate, a imbatranit urat, ori ea n-ar fi trebuit sa imbatraneasca niciodata. Nu mai e satul ala salbatic pe care l-am cunoscut eu demult.

Vama din nefericire devine o zona urbana, nu m-ar mira ca-n curand sa gasesc un Mall in Vama, mai ales dupa ce-am vazut ca un idiot  a construit un castel.

Mi-e dor de-o cafea tare de la Ovidiu, bauta pe  plaja in fata la km 0, pe la 6 dimineata,   impreuna cu pescarusii.

Si uite de ce iubesc Vama:

- pentru ca dupa o noapte de bautura, vamaiotzii mai au puterea sa continue.

- in vama poti sa bei si-n somn, sa faci baie cum vrei, sau sa te iubesti cu cine vrei, sa dormi pe unde apuci…