Tag Archives: zapada

photo 1

Iarna

RATB

RATB: din mana-n mana, pana-n fund la taxatoare

Zapada multa, locuri de parcare putine, stradute pline de nameti – nu e o zi fericita sa ma duc cu masina la munca.

Luni dimineata, ora 10:30 – mare scandal in statia de RATB de la Piata Sudului. Un calator a fost prins fara bilet  iar “vlajganii” de controlori l-au dat jos din troleibuz sa-l amendeze. Nimic neobisnuit pana aici. Am tras cu urechea la “scandalul” cu pricina si-am aflat ca de fapt omul avea bilet de RATB, doar ca in troleibuzul respectiv nu exista niciun dispozitiv unde sa-ti compostezi biletul, doar aparatele de validare a cardurilor RATB. Recunosc, mi-a trecut prin gand ideea de-a face “blatul” pe RATB, dar m-am linistit repede.  Cuprins de remuscari m-am indreptat cu greu printre nametii de zapada spre chioscul de bilete sa-mi iau bilet, abonament, ce-o fi. Aici stupoare, coana vanzatoarea mi-a zis ca n-are bilete pe hartie doar carduri RATB si portofel electronic. Mi-e rusine sa recunosc, habar n-aveam cu ce se mananca astea. Cu un aer sictirit si-o atitudine dispretuitoare a inceput sa-mi explice cum sta treaba:

Deci d`mle, iti iei cardul si pui cati bani vrei pe el!

– Pai doamna, eu as vrea un abonament pe o linie + abonamentul de metrou, se poate?

Se poate dar nu am comunicare. Sunt offline!

(recunosc, aici am facut eu niste ochi ca de broscoi)

-Nu va suparati, cum adica nu aveti comunicare?

E totul in retea domnule, toate centrele de abonamente RATB e conectate la retea, dar mie imi apare acum ca e offline. Nu se poate personaliza carduri.

– Deci nu pot sa-mi fac abonament la dvs.?

Tocmai v-am spus, nu am cominicare, e offline. Incercati la “Castanilor” sau la “Iancului”. Poate la ei are comunicare si se poate personaliza cardul.

(Ma rodea rau de tot, vroiam sa ii recomand un manual de gramatica. Nu mai suportam “dialectul” ei.)

– Bine, atunci vreau bilet sau cum ii spuneti dvs., portofel electronic.

Va costa 3,7 lei (parca atata a zis) cardul +  2,6 lei doua bilete.

– Stati putin, doua calatorii ma vor costa 6,3 lei?

Nu domnule, doua calatorii va costa 2,6 lei dar trebuie sa-mi achitati si valoarea plasticului asta.

-Aha….

Asta da afacere, bineinteles pentru RATB. Eram intr-o ceata totala, ma si simteam “din alta retea”, eram o victima a sistemului. In spatele meu deja se adunasera cativa oameni asa ca am renuntat sa mai “comunic” cu distinsa doamna. La Castanilor situatia era identica, la Iancului asemenea. Am renuntat intr-un final. N-au “comunicare”, asta e! Probabil de restart la calculator n-au auzit. Ma intreb de ce se chinuie RATB-ul sa modernizeze sistemul de taxare atata timp cat ei nu si-au rezolvat celelalte probleme pe care le au. In conceptia sefilor de la RATB acesta era ultimul pas pe care-l mai aveau de facut pentru a concura cu transportul in comun din celelalte capitale europene. NU, total gresit, RATB-ul ar trebui sa-si rezolve in primul rand problema cu orarul  de transport.

Referitor la subiectul “masina personala vs transportul in comun”: aglomeratia din Bucuresti va disparea treptat cand transportul in comun va deveni cu adevarat civilizat, cand orele inscrise in fisele de parcurs vor fi respectate cu strictete astfel incat bucurestenii sa fie tentati sa foloseasca RATB-ul in detrimentul masinii personale. De foarte multe ori am vazut cate trei autobuze ale liniei 335 sau 311 plecand concomitent de la capatul de linie.   Cu parere de rau trebuie sa afirm ca in acest moment transportul in comun din Bucuresti este departe de-a fi civilizat, de punctualitate nici nu poate fi vorba, iar mai mult de atat mai marii RATB-ului se chinuie sa-l faca si mai birocratic.

Ramane intrebarea: unde-mi fac si eu un abonament??? Parca mi-e dor de zilele alea cand functiona sistemul: din mana-n mana, pana-n fund la taxatoare!




Drumul patimilor

Am ras acum cateva zile cand am vazut la stiri reportajul despre intarzierile pe care le aveau trenurile dinspre Constanta, in speta un rapid care a plecat la 4 dupa-masa din Constanta si-a ajuns in Bucuresti a doua zi la pranz. Tabela din Gara de Nord afisase 995 de minute de intarziere, un record si pentru CFR. Eu sunt mai tare, cu toate ca nu mi-am dorit sa ajung in aceasta postura.

Ieri dimineata la 8 am pornit din Bucuresti spre Baia Mare. Cele doua ore pe care le-am parcurs din Berceni pana in Otopeni erau un fleac fata de ce avea sa urmeze. In jur de 11 AM intram in Ploiesti, inghetat bocna, termperatura din masina nu era cu foarte multe grade mai mare decat cea de afara. Ceva nu era in regula. Un popas la reprezentata Opel din Ploiesti a lamurit misterul, termostatul era de vina. Temperatura motorului nu urca mai sus de 40 de grade la drum intins, iar in oras cand schimbam treptele de viteza mai des, ajungea pe la 55 de grade. In interiorul masinii caldura lipsea cu desavarsire. Sticla de Cola de pe bancheta din spate era aproape inghetata.
Cei din service au facut comanda pentru termostat pe care bineinteles nu-l aveau pe stoc, iar in jur de ora 14 “mosul” a adus termostatul. Cum romanii se misca in doua viteze: incet si foarte incet, schimbarea termostatului a durat vreo 3 ore, apoi au mai urmat inca aproape 2 de probe ca sa avem certitudinea ca functioneaza. Era ora 19:00 cand eu paraseam Ploiestiul si trecusera deja 11 ore de cand eu pornisem din Bucuresti. La ora asta in mod normal ar fi trebuit sa fi fost in Baia Mare, dar eu parcusesem doar 60 de km.
Se nastea o intrebare: ce fac? – pornesc spre Baia Mare sau ma intorc inapoi in Bucuresti. Am ales prima varianta, era un “challenge” mai mult sau mai putin inconstient din partea mea.
Drumul european E60 se prezenta in conditii bune, ora 21:00 in Brasov, ora 22:15 in Sighisoara, ora 23:00 in Tg Mures, ora 23:30 in Cluj. Ca o ironie a sortii n-am putut sa ma bucur prea mult de caldura pe care o dadea acum masina. Cand o porneam ma cuprindea o stare de moleseala. Am condus cu geamul putin deschis, sudand tigara dupa tigara. Un pachet si jumatate din Ploiesti pana Cluj. Ca tacamul sa fie complet am facut si-o pana la coborarea Feleacului. Al naibii cui s-a pus in calea fericirii mele. Afara nu erau decat – 13 grade, o vreme propice pentru schimbarea rotii. Era deja prea mult, chiar si pentru mine – obisnuit cu drumurile lungi.
Intr-un moment de luciditate am decis sa raman in Cluj Napoca, oboseala deja pusese stapanire pe mine. M-am cazat, am incercat sa fac un dus dar din pacate apa calda lipsea cu desavarsire. Am cautat o solutie sa scot apa dintr-un calorifer, n-am reusit asa ca m-am culcat.
O bormasina mi-a inseninat dimineata. Doua, trei injuraturi si hai la drum Ovidiu. Dupa 26 de ore am ajuns in Baia Mare. Promit sa nu mai rad de cei care au facut cu trenul 20 de ore din Constanta pana in Bucuresti.

Iarna nu-i ca vara

A mai trecut un an si autoritatile noastre tot n-au invatat ca iarna nu-i ca vara. Conceptul asta ii depaseste la fel cum ii depaseste si “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”.  Probabil vor mai trece cativa ani pana cand cineva se va sesiza ca ninsoarea vine cand nu te astepti. Sunt incompetenti, asta o stim cu totii. Inca odata au fost luati prin surprindere. Ma amuz teribil cand aud aceste cuvinte ba la radio, ba la televizor. Se trezeste cate un pulifrici de la administratia drumurilor sa ne spuna aceleasi cuvinte an de an: “am fost luati prin surprindere”. In fiecare an situatia se repeta, sincer sa fiu, ma astept ca si la anu’ sa fie la fel. Imi si imaginez cum o sleata de incompetenti care se autointituleaza “comandamentul de iarna” stau la o citirica, la o cafea sau un vin fiert si discuta. “-Ba, vine ninsoarea asta sau nu?” Ei stau si asteapta sa ninga, dupa o perioada se plictisesc iar apoi se duc linistiti la casele lor. A doua zi vor da vina pe meteorologi ca nu i-au anuntat la timp. Noi, ca si contribuabili, suntem vesnic nemultumiti, nu stim sa apreciem eforturile lor mai ales in iunie, iulie, august cand dezapezirea mergea snur. Ati vazut vreun petec de zapada in acele luni? NU! Asta pentru ca ei si-au facut datoria si-au fost prezenti de la primele ore pe toate strazile.

Sa revenim la ziua de azi, 15 decembrie 2009:

Pe la 9:30 m-am trezit si-am aruncat o privire pe fereastra. Inlemnisem!!! Afara ningea ca-n povesti. Eu azi la 12:00 aveam ore in poligon pentru motor. S-au dus naibii… Ma resemnez si ma arunc inapoi in pat.

La 10:30 suna desteptarea. Speram ca totul sa fi fost doar in vis, dar din pacate n-a fost asa. Prin geamul sufrageriei se vedea albul imaculat. Manusi, hanorac, geaca, bocanci si treci la treaba Ovidiu.

Ora 11:30 – ies din bloc si iau contact cu realitatea. Nu, n-am vazut sange sau atrocitati, in schimb ochii mi s-au umplut instant de lacrimi din cauza viscolului. Lacrimile siroiau pe obrajii mei. Nici nasul nu s-a lasat mai prejos. Dupa 30 de minute termin de curatat masina si pornesc spre Iancului.

Ora 12:00 – B-dul Constantin Brancoveanu: Cu toate ca am cauciucuri de iarna am zis sa testez frana sa-mi fac o estimare in caz de pericol. Am apasat-o incet, apoi din ce in ce mai tare. M-am dus ca sania … Intrase ABS-ul. E clar, nu e ceea ce pare a fi. Mi-am continuat agale drumul pe Nitu Vasile inspre P-ta Sudului. Viteza maxima (nerecomandata) 15 km/h. Soseaua era sticla. In zare se vedea o imensa colonoana de masini care stationa. Nu se intampla nimic.

Ora 12:45 – Calea Vacaresti:  A durat 45 de minute sa trec de Piata Sudului. Traiam un deja vu. S-a mai intamplat asta dar nu stiu cand, poate in ianuarie 2008, sau poate atunci cand au schimbat liniile de tramvai pe Vacaresti. Nu stiu, oricum de foarte mult timp n-am parcurs o distanta de aproximativ 2 km in 45 de minute.

Ora 13:20 – Intersectia Mihai Bravu cu Calea Vitan: Semaforul arata culoarea rosie. In fata mea o doamna intr-un Smart.  Coloana se urneste “batraneste”. Doamna in schimb, NU, ba din contra micuta ei masina o ia la vale. Cu spatele. Pastrasem o distanta destul de mare fata de ea, dar din pacate aceasta se micsora din ce in ce mai tare. Ea ambala disperata masina, rotile se invarteau in gol iar ea nu facea altceva decat sa lustruiasca si mai bine asfaltul care parea sticla. Nu cred ca exista un patinoar mai bun in Bucuresti.  Am dat cu spatele si m-am bagat pe prima banda. Bafta mea, era goala. Micutul Smart se intorsese de-a curmezisul. Era pierduta, rotea disperata volanul, schimba vitezele, D-zeu stie ce era in capul ei.

Ora 13:50 – Matasari. Am invins. Mi-am calculat timpul bine, am gasit si loc de parcare din prima. La 14:00 fix intram in birou.

Consumul a sarit de 12 l/100 km.

Viteza maxima 30 km/h.

Viteza medie: 8km/h.

Treapta de viteza folosita constant: I-a si izolat a II-a.

In mod sigur diseara toate jurnalele de stiri vor incepe cu: Romania sub nameti, zapada in Bucuresti, viscol la munte,  ambuteiaje in trafic, drumuri blocate,  trenuri intarziate, aeroporturi inchise, record de accident usoare, samd. Da, stiu, iarna nu-i ca vara.